Neascultare de oboseală

Era o zi ca oricare alta cu fiul meu, Michael. Învăța să meargă de-a bușilea, iar eu învățam să fiu părinte. Nu știu de ce totuși, în această zi Michael părea hotărât să ajungă la coșul de gunoi pentru a-i explora conținutul. Nu pe tura mea, băiete! De mai multe ori l-am luat de acolo și i-am spus în mod clar că nu are ce căuta la gunoi. Nimic nu funcționa. El continua să fie atras de coșul de gunoi ca de un magnet.

Uitându-mă la ceas, mi-am dat seama ce se întâmpla. Era timpul pentru somn. Eram destul de sigură că neascultarea repetată a lui Michael se trăgea de la oboseală. Avea nevoie de somn, dar nu știa cum să-mi spună. Așa că l-am anunțat că sunt pe urmele lui.

„Doar pentru că ești obosit nu înseamnă că poți să fii neascultător”, i-am spus.

Apoi Domnul a intervenit pentru a mă educa pe mine. În acel moment, El mi-a adresat mie propriile mele cuvinte. Când cuvintele au răsunat în urechile mele, am înțeles în final mesajul tare și clar. Aveam propriile mele „coșuri de gunoi” de care eram atrasă în mod constant. Eram obosită și sătulă de câteva lucruri care mă frustrau. Începea să se vadă. Făceam provizii de mâncare nesănătoasă pentru consolare, chiar dacă știam că nu este bună pentru mine, mai ales fiindcă am boala Crohn. Am devenit irascibilă, mai ales cu soțul meu. M-am pomenit că am cel puțin zece motive de a evita studiile biblice și părtășia cu familia mea de la biserică. Eram obosită și se vedea. Doar pentru că eram obosită nu aveam scuze pentru deciziile proaste pe care le luam, mi-a șoptit Domnul.

Am decis să dorm și eu un pic cu Michael în acea zi. Amândoi ne-am trezit revigorați și fericiți, însă eu m-am trezit de asemenea hotărâtă să îmi predau frustrările lui Dumnezeu, ca acestea să nu mă mai obosească.

Tată, Îți mulțumesc pentru momentele neașteptate pe parcursul zilei în care mă înveți. Îți mulțumesc de asemenea că mă chemi să mă odihnesc, chiar și atunci când nu realizez că am nevoie de odihnă.

Sharon Leukert