Timpul de gândire

„Aaron! Nu-i mai lua jucăriile prietenului tău!” Mi-am dus mâna la frunte. Aaron, un copil încăpățânat de doi anișori din grupa mea de grădiniță, fusese pedepsit în nenumărate rânduri pentru că fura lucrurile celorlalți copii. „Știi ce se întâmplă când iei jucăriile altora!” L-am luat și l-am dus în zona denumită „timpul de gândire”, apoi i-am explicat încă o dată de ce mergea acolo, izolat, să mai ia o gură de aer.

De ce nu ești cuminte? m-am întrebat în sinea mea, în timp ce îmi strângeam mai tare părul prins în coadă la spate. Nu înțelegi cât de mult te-ai putea distra?

În propria viață spirituală, nici eu nu aveam parte de prea multă distracție. Domnul îmi cerea să înghit o hrană amară: să cer iertare de la mulți, să le ofer iertare multora, să renunț la obiceiurile proaste și să mă las de plăceri vechi. Unde era acea viață îmbelșugată despre care tot continuam să aud? Este adevărat, Dumnezeu mă scosese dintr-o perioadă dificilă de șomaj și depresie, dar viața mea încă îmi părea trăită la jumătate din capacitate. Nicidecum nu era călătoria îmbelșugată descrisă în Scripturi.

L-am urmărit pe Aaron zvârcolindu-se, apoi m-am uitat prin încăperea gălăgioasă. Cuburi de construit. Păpuși pentru jocuri imaginare. Cremă de ras pentru stimulare senzorială. Tu nu mă lași să-ți arăt decât latura mea care te disciplinează, Aaron. Dar mai am încă foarte multe să-ți arăt, dacă pur și simplu trecem peste „timpul de gândire”.

Scoțându-l pe Aaron din zona de pedeapsă și trimițându-l să se joace, m-am întrebat dacă nu cumva era ceva ce Învățătorul ceresc voia să-mi transmită mie. Oare nevoia mea de disciplină Îl împiedica să-mi arate aspectele ludice din natura Sa? Poate că trebuia să învăț ascultarea înainte de toate acestea.

În celălalt colț al sălii, Aaron a luat un aspirator de jucărie pe care nu-l folosea nimeni. M-am îndreptat de spate și am zâmbit. Dacă există speranță pentru Aaron, există speranță și pentru mine. Am realizat că Dumnezeu mă pregătea pentru marea „joacă” ce avea să urmeze.

Tată, chiar dacă am crescut, sunt încă copilul Tău. Îți cer o atitudine adecvată pentru a-Ți accepta corecția și mă rog pentru ceea ce ai plănuit pentru mine.

Jaclyn S. Miller