În siguranță în brațele tatălui

Tunetele bubuiau, iar fulgerele străluceau. Eram doar o fetiță și îmi era frică. Strecurându-mă afară din pat am fugit în sufragerie, unde erau părinții mei. Am cuprins cu ambele brațe picioarele tatălui meu, în timp ce plângeam și tremuram. Aplecându-se, tata m-a tras în brațele lui puternice și m-a ținut aproape. Am stat cuibărită în brațele tatei pentru ceva timp, până când, în cele din urmă, m-am oprit din tremurat. Dar, la sunetul unui alt tunet, mi-am îngropat fața în umărul lui.

Pentru o vreme, doar m-a ținut în brațe. Apoi, mergând spre fereastră, a început să-mi vorbească ușor. „Uite, dragă! Haide să ne uităm la spectacolul de fulgere de pe cer.”

Cu precauție, mi-am ridicat capul și am privit afară. Fulger! Dâre ascuțite de lumină despicaseră cerul întunecat. A urmat tunetul. Tata m-a strâns mai tare și mi-a șoptit la ureche, „Este spectacolul nocturn al lui Dumnezeu. Nu-i așa că este frumos? Este afară, draga mea. Nu-ți va face rău, pentru că ești în siguranță înăuntru, cu mine.”

Rămasă în siguranța brațelor tăticului meu, am continuat să privesc spectacolul nocturn al lui Dumnezeu până când norii s-au retras, iar tunetele s-au potolit. Tata s-a îndreptat spre camera mea și m-a învelit cu grijă în pat. Apoi s-a aplecat și m-a sărutat de noapte bună. Am adormit imediat.

Aveam probabil trei ani atunci când tata m-a ajutat să trec peste frica de furtuni. Este prima amintire pe care o am cu tata; prima lecție învățată despre Tatăl meu Dumnezeu. La fel cum părintele meu pământesc m-a liniștit în întunericul nopții atunci când îmi era frică, găsesc siguranță în brațele Tatălui meu ceresc atunci când mă confrunt cu furtunile vieții. Pot avea încredere în Tatăl meu, că va avea grijă de mine, mă va mângâia și îmi va liniști fricile. În brațele Lui sunt în siguranță.

Tată, ține-mă aproape atunci când îmi este frică! Ajută-mă să le arăt copiilor mei că brațele Tale sunt un loc sigur!

Barbara Ann Kay