Dragostea lui Dumnezeu trăită practic

Recent, o mamă a venit la noi pentru consiliere, împreună cu fiul ei de șapte ani. Aveau probleme de comunicare și de gestionare a furiei. Pe măsură ce ședința se derula, au început să se contureze câteva idei. Mama continua să întrebe: „De ce este copilul meu atât de furios? Ce trebuie să fac să se deschidă față de mine?” Iar din partea băiatului veneau cuvintele: „Mama mea nu vede nimic bun în mine, orice aș face.” Ni s-a frânt inima când am auzit această afirmație.

Imaginează-te crescând fără a avea parte de niciun cuvânt frumos, de încurajare sau de dragoste. Cât de greu de suportat ar fi pentru un copil sau, de altfel, pentru oricine?! Cu toții avem nevoie de afecțiune și de blândețe care să favorizeze dezvoltarea dragostei între noi. În Romani 5:8 ni se spune că Dumnezeu „Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi”.

Recunoașterea propriilor neajunsuri ne poate permite să depășim obstacolele din calea legăturii cu cei dragi. Pentru a repara o situație complicată, deseori trebuie să ne asumăm un grad de risc și concomitent să ne pregătim să ieșim din zona noastră de confort. Nu este niciodată ușor să facem schimbări în comportamentul nostru, dar relația cu copiii și cu familia ar trebui să fie un motiv suficient de important pentru a ne dori să ne asumăm riscuri, să ne îmbunătățim atitudinea și comportamentul și să ne manifestăm compasiunea.

În multe cazuri, realizarea primului pas constituie un proces dificil, din cauza incapacității noastre de a ne recunoaște propriile deficiențe. Dacă înțelegem defectele din caracterul nostru, putem demara procesul riscant de comunicare a diferențelor dintre noi.

Dacă nu demonstrăm răbdare, înțelegere și dragoste, atunci apare o nevoie esențială să aflăm de ce și să efectuăm acei pași necesari pentru a îmbunătăți situația. Ca părinți, suntem responsabili pentru atmosfera din casa noastră.

Doamne, Te rog să mă ajuți să fac primul pas în a-Ți oferi poverile mele! Ajută‑mă să-mi susțin, să-mi cresc și să-mi iubesc copiii așa cum îi iubești Tu!

Arthur E. Nowlin și Kim Logan-Nowlin