Așteptarea în liniște

Când în casă sunt copii mici, nu se întâmplă prea des să se facă liniște. Iar, dacă se face liniște, se ridică întrebarea: „Ce fac? Sunt cumva în baie și îndeasă hârtie igienică în toaletă? Nu cumva se acoperă cu loțiune de corp, complet îmbrăcați fiind? A descoperit careva ascunzătoarea pentru foarfece și a început să execute tunsori gratuite?” Oricât de mult și-ar dori părinții pace și liniște, sunetul liniștii este uneori mult mai alarmant decât cel mai strident țipăt. Totuși, în casa mea, cazul diametral opus acestora este solicitarea permanentă de ajutor. Aud: „Mami, mami, mami!” toată ziua. Și de multe ori se referă la aceeași rugăminte. Le răspund copiilor, dar ei nu sunt în stare să aștepte răbdători să le îndeplinesc cerințele.

Relația mea cu Dumnezeu rezonează uneori cu ceea ce se întâmplă în relația mea cu copiii. Mă trezesc uneori că fac multă gălăgie, cerându-I în mod repetat ajutorul și încercând să-I captez atenția. Uneori uit că Dumnezeu mă vede. El știe ce fac. Îmi aude rugămințile și răspunde la ele în felul Său. Tot ceea ce trebuie să fac este să aștept răbdătoare. Așteptarea cu răbdare, totuși, poate fi una dintre cele mai grele sarcini de îndeplinit, iar capacitatea, sau incapacitatea, noastră de a aștepta cu răbdare este, bănuiesc, un indicator temeinic al nivelului nostru de încredere în Dumnezeu. Se obține prin punerea încrederii în Acela pe care Îl așteptăm.

Îmi doresc să câștig încrederea copiilor mei, îmi doresc să aștepte să fac ceea ce am promis că voi face. Cu cât mai mult Își dorește Dumnezeu să așteptăm cu răbdare? Cred că atunci când noi, ca părinți, învățăm să așteptăm, devenim mult mai pregătiți să îi învățăm pe copiii noștri așteptarea. Te provoc să-ți sporești încrederea, așteptând în liniște intervenția Domnului!

Doamne, învață-ne cum să așteptăm în liniște răspunsul Tău! Arată-ne cum să ne învățăm copiii să aștepte în liniște! Îți mulțumim că ne răspunzi!

Kelly D. Holder