Veniți la Mine!

M-am surprins simțindu-mă agitată. Aveam foarte multe lucruri de făcut într-un timp foarte scurt – istoria vieții mele! Dar mi-a venit în minte și faptul că nu aveam de ce să mă grăbesc, atâta timp cât eram cu adevărat condusă de Dumnezeu. M-am gândit la Isus. Se spune că nu Se grăbea niciodată. Era mereu calm și liniștit. Uneori ședea pe munte (Matei 15:29-31). Când mulțimile se adunau, El le învăța, le vindeca, le împlinea nevoile, iar oamenii Îl lăudau pe Dumnezeu. Pare posibil de reprodus această atitudine de către părinții extrem de ocupați?

Gândul că nu era nevoie să mă grăbesc era încurajator într-un mod ciudat – faptul că nu trebuie să mă simt presată de timp sau încordată, în vreme ce mă strofoc să bifez fiecare element din lista cu lucruri de făcut, era total contrar modului meu de a fi. Ai observat, ca părinte, că atunci când ai grijă de copii toată ziua, lista cu obligații nu pare că se va termina niciodată?

Ador relatarea biblică despre reîntâlnirea dintre Iacov și Esau. Esau a vrut ca ei să călătorească împreună, dar Iacov i-a spus fratelui său să o ia înainte, deoarece el avea nevoie să parcurgă drumul încet, pentru binele copiilor lui. Iacov voia să mențină un ritm pe care ai lui îl puteau suporta. Dacă încercăm să ne mișcăm în ritmul nostru rapid, târându-i pe copii după noi pentru a ține pasul cu punctele din agendă, vom sfârși prin a ne simți frustrați și chiar revoltați, iar aceasta nu le aduce niciun bine copiilor noștri. Avem un Prieten care ne cheamă să venim și să ne odihnim puțin (Marcu 6:31), găsind revigorare și o nouă perspectivă!

Doamne, iartă-mă că încerc uneori să-mi urmăresc agenda într-un mod egoist! Învață-mă cum să încetinesc și să împlinesc nevoile copiilor mei, așa cum și Tu ai făcut-o pentru oamenii care Te căutau în fiecare zi!

Belinda Solomon