Pe mine mă poartă Dumnezeu

De la miracolul concepției până la naștere, acest copil din interiorul meu va avea tot ce are nevoie, oferit de corpul meu. Ce concept uluitor! Fiecare componentă celulară și fiecare nevoie pe care o are bebelușul meu au fost generate, asamblate și întreținute exclusiv din resursele corpului meu. Mi se umple inima de bucurie pe măsură ce copilul care crește în mine se mișcă și lovește cu piciorul și îmi doresc să îi ofer tot ce are nevoie pentru a deveni un bebeluș sănătos.

Oricât de incredibil de mare devine această dorință, ea este un vag ecou al dragostei lui Dumnezeu pentru mine, așa cum spune și în Faptele 17:28 – „Căci în El avem viața, mișcarea și ființa, (...) suntem din neamul Lui.” Cât de frumos este să te oprești și să cugeți! Ce cadru intim: Dumnezeu ne poartă precum o mamă își poartă copilul în pântec. Tot ce am nevoie, tot ce dețin, tot ce sunt eu provine din resursele lui Dumnezeu.

De multe ori pic în obiceiul fariseilor de a mă preocupa de propriile mele contribuții la acest proces regenerativ, când, de fapt, nu am niciun drept să revendic inițierea lui, cum nu are nici copilul meu nenăscut.

Cum pot să mă îndoiesc de purtarea generoasă de grijă a lui Dumnezeu, când El mi-a dat tot cerul, prin Isus? Tot ce am avut nevoie, Domnul mi-a oferit, chiar cu prețul Propriului trup. Dumnezeu a suferit ca să îmi dea mie viață și nu Își regretă Propria suferință. Tot ce Își dorește este să mă apropie de inima Lui pentru toată veșnicia. Pe măsură ce nevoile mele cresc, purtarea Lui de grijă devine tot mai abundentă. Îmi curg lacrimi de bucurie și mulțumire că sunt purtată de acest Salvator.

Dragă Isuse, Îți mulțumesc că Te-ai oferit cu totul mie pentru a fi re-creată după chipul Tău! Accept munca pe care ai făcut-o în locul meu și îmi predau toată inima pentru a fi renăscută prin Spiritul Tău. Îți mulțumesc că m-ai făcut un etern copil de Rege!

Jessica Earl