Lasă durerea în urmă!

Durerea este o parte a vieții. Din păcate, durerea nerezolvată ne împiedică să fim oameni întregi și mulțumiți. Poate nici nu ne dăm seama de aceste dureri de fiecare zi, dar când cineva atinge respectivul punct dureros, reacționăm.

Când copiii mei erau destul de mici, mi-am dat seama că durerea unei anumite relații încă mă afecta. Purtam cu mine întrebări fără răspuns, frustrări, dureri, chiar și furie, iar aceste poveri deveneau din ce în ce mai grele.

Când mi-am cercetat suferința, am realizat că mi‑am însușit următorul mesaj: Dacă Îl iubești pe Dumnezeu, dacă studiezi și te rogi destul, nu ar trebui să ai probleme. Credeam că, dacă sunt într-adevăr umplută cu Duhul Sfânt, trăirile mele vor fi mereu în ordine și relațiile mele vor fi mereu reușite. Totul ținea de mine.

Totuși această situație nu părea a se rezolva. În momentele mele de introspecție mi-am dat seama că irosesc prea multă energie încercând să realizez lucruri imposibile și că îmi rămânea din ce în ce mai puțină energie pentru familie. Așa că am scris cea mai grea scrisoare din viața mea. Mi-am prezentat percepția asupra situației, mi-am exprimat dorința de a continua relația și nevoia de a-i pune pe primul loc pe soțul și copiii mei.

Exista un potențial de pierdere, dar trebuia să-mi asum riscul. Mi-a fost extrem de frică să lipesc plicul, să scriu adresa și să îl pun în cutia poștală. Nu eram obișnuită să fiu directă în gestionarea unor probleme majore. De mică am fost învățată să nu tulbur liniștea, să nu vorbesc despre lucruri sensibile. Totuși faptul că am trimis acea scrisoare mi-a dat un simțământ de pace. Lăsând trecutul în urmă, am început să mă vindec.

Îmi amintesc că i-am chemat pe Marci și pe Ryan. Când au ajuns aproape de mine, i-am pupat și i-am îmbrățișat spunându-le cât de mult îi iubesc și cât de mult îmi place să fiu mama lor. Nu au înțeles ce se petrecea, dar le-a plăcut!

Doamne, Îți mulțumesc că îmi oferi pace în momentele dureroase!

Susan Murray