Moartea nu va mai fi

El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi.  Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că  lucrurile dintâi au trecut. – Apocalipsa 21:4

Cele mai dificile momente din viața unei persoane sunt moartea cuiva drag și iminența propriei morți. Suferința multor oameni se înrăutățește în asemenea situații, în timp ce alții reușesc să-și stăpânească durerea cu seninătate. Care sunt factorii care fac diferența?

Un studiu științific condus de cercetătorul Eunjeong Ko, de la Universitatea de Stat din San Diego (California, SUA), a explorat factorii care determină o moarte „bună” sau „rea”, chestionând 22 de adulți în vârstă care erau oameni ai străzii. Subiecții au fost întrebați diferite lucruri legate de bunăstarea fizică, emoțională, socială și spirituală. Rezultatele au arătat că printre factorii asociați cu o moarte „bună” se numărau: (a) faptul de a muri în pace (în somn); (b) a avea o relație spirituală importantă (o relație personală cu Dumnezeu, de exemplu) și (c) îmbunătățirea relațiilor cu cineva important (rezolvarea conflictelor de familie, iertarea prietenilor etc.).

Este interesant de notat că aceleași elemente sunt urmărite și de Dumnezeul nostru iertător în vederea înfruntării morții cu liniște sufletească. Așa cum a spus Isus, putem compara moartea cu un somn (Ioan 11:10-14). Sfintele Scripturi exprimă ideea că moartea este ca un somn în care nu există conștiință, memorie, emoții sau acțiuni. „Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic și nu mai au nicio răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită. Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor de mult au și pierit și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare” (Eclesiastul 9:5,6). „Căci cel ce moare nu-și mai aduce aminte de Tine și cine Te va lăuda în Locuința morților?” (Psalmii 6:5). „Nu morții laudă pe Domnul și nici vreunul din cei ce se coboară în locul tăcerii” (Psalmii 115:17). Pe de altă parte, având o relație personală cu Dumnezeu și iertându-și persecutorii, Ștefan – unul dintre primii diaconi din perioada apostolică – a fost capabil să-și înfrunte cu liniște moartea violentă (Faptele 7:55-59).

Lăsând la o parte moartea, Biblia Îl preamărește pe Isus Hristos ca pe Unul care a fost mort, a înviat și are puterea să învie pe oricine crede în El (Ioan 3:16; Romani 14:9; Apocalipsa 1:18). Apostolul Pavel subliniază că „întâi vor învia cei morți în Hristos” (1 Tesaloniceni 4:16). În sfârșit, ucenicul iubit ne aduce aminte că pe Pământul nou nu va mai fi nici moarte, nici durere, nici strigăt de durere.

Să dobândim astăzi această fericită speranță!