În afara pericolului de înşelăciune

Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă,  unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească  de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor.  – 1 Timotei 4:1

În timp ce studiam (L) Biblia cu un grup de femei în detenție, una dintre ele mi-a povestit o experiență impresionantă. Unul dintre nepoții ei a murit la vârsta de cinci ani. În ziua înmormântării, în timp ce trupul îi zăcea în sicriu, toată familia a fost sigură că l-a văzut alergând pe holurile casei. Acest lucru a fost suficient ca tânăra să creadă că nepotul ei era încă printre oameni. Dar poți să ai încredere în simțurile personale? Putem să avem încredere în validitatea percepțiilor noastre?

Din perspectivă psihologică, nu este niciun secret că percepția poate fi afectată de numeroși factori: stări emoționale și fizice, așteptări și motivații. Experimentele arată că locurile spre care ne îndreptăm ni se par mai departe atunci când suntem obosiți sau împovărați de ceva în mod deosebit. Un munte pare mai înalt atunci când ascultăm o muzică tristă sau când mergem de unii singuri. Pe de altă parte, lucrurile după care tânjim ni se par mai apropiate. Percepțiile pot fi afectate de dificultăți fizice sau neurologice sau de consumul anumitor substanțe. În mod clar putem spune că simțurile ne pot fi ușor înșelate, așa că nu toate lucrurile sunt așa cum par a fi.

Dincolo de nesiguranța percepțiilor noastre, Biblia îl demască pe prințul înșelăciunii. El este „balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit diavolul și Satana, acela care înșală întreaga lume” (Apocalipsa 12:9). El poate pretinde, într-o deghizare perfectă, că este o persoană dispărută. „Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină” (2 Corinteni 11:4). Scripturile ne avertizează: „Să nu fie la tine nimeni (…) care cheamă duhurile” (Deuteronomul 18:10,11). Când chemăm morții înseamnă că îl căutăm pe Satana, care se prezintă sub forma unei persoane decedate. El este sursa sugestiilor și înșelăciunilor care duc la dezastru.

Dacă ajungem să credem că morții rămân conștienți și putem comunica cu ei ca și când ar fi vii, deschidem ușa lumii întunericului. La fel ca în Eden, Satana ne va transmite același mesaj: „Hotărât că nu veți muri” (Geneza 3:4). Dar sentința pronunțată în dreptul fiecărui păcătos este: „Sufletul care păcătuiește, acela va muri” (Ezechiel 18:20). În ciuda acestui lucru, există speranță pentru fiecare dintre cei care cred în Dumnezeu. Isus spune: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11:25).