Iubirea care salvează

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea  cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în  greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos  (prin har sunteți mântuiți).  – Efeseni 2:4,5

Psihanalistul René Spitz a realizat un studiu impresionant și șocant pe la mijlocul secolului al XX-lea. Pentru a studia dezvoltarea copilului, el a comparat două grupe mari. Una era formată din 120 de copii dintr-o instituție-penitenciar, unde copiii erau crescuți de propriile mame deținute. A doua grupă era formată din 91 de copii crescuți de mamele lor până la trei luni și apoi spitalizați, fiind îngrijiți de asistente care aveau fiecare câte nouă copii în supraveghere. Ambele grupe erau similare din punctul de vedere al vârstei, mediului, alimentației și igienei oferite de instituția în care se aflau. Dar se diferențiau din punctul de vedere al afecțiunii pe care o primeau. Lipsa de afecțiune a unora din cea de-a doua grupă a fost asociată cu o rată de mortalitate mai ridicată: 37% dintre copii nu au depășit vârsta de doi ani, iar cei care au supraviețuit aveau întârzieri uriașe de dezvoltare, cum ar fi dificultăți semnificative la mers. Gravitatea bolii era direct proporțională cu lipsa de afecțiune pe care o primeau. Chiar și așa, dacă erau puși din nou în contact direct cu mamele lor, după câteva luni copiii se recuperau fără nicio complicație majoră.

Prin aceste observații, Spitz a descoperit principiul fundamental al dezvoltării umane: nu este posibilă viața fără dragoste. Lipsită de afecțiune, ființa umană fără apărare se îmbolnăvește și moare. Dar care sunt calitățile iubirii care salvează viața? Este o dragoste imparțială și neegoistă, care caută binele persoanei iubite. O iubire care se sacrifică și manifestă răbdare și bunătate. O iubire ce nu ține socoteala greșelilor și este gata să ierte. O iubire ce nu-și pierde niciodată speranța și îndură toate lucrurile (1 Corinteni 13:4-7).

E posibil ca tu să nu fi primit o asemenea dragoste din partea părinților. Cel privat de afecțiune se dezvoltă simțindu-se poate afectat și limitat în propria sa dragoste. Fără îndoială că Tatăl ceresc este capabil să restaureze trecutul (Eclesiastul 3:15). Copiii care au fost repuși în legătură cu mamele lor au recuperat deficitul de afecțiune. În același fel, Dumnezeu va vindeca inimile zdrobite și ne va alunga frica (1 Ioan 4:18).

Amintește-ți că marea dragoste cu care El ne-a iubit ne aduce mântuire și viață veșnică.

Resursă video suplimentară: My Bible recomandă următoarea resursă video suplimentară produsă de Opinia Production: https://bit.ly/3E0xntv