Valoarea speranţei

Așteptarea celor neprihăniți nu va fi decât bucurie,  dar nădejdea celor răi va pieri. – Proverbele 10:28

Una dintre cele mai intense aspirații ale mele (J) din copilărie a fost să am o bicicletă. Nu mi-am văzut acest vis împlinit decât la vârsta de 13 ani, iar acest lung timp de așteptare mi-a produs o oarecare frustrare din când în când. Dar, în același timp, mi-a adus mult entuziasm, anticipare și speranță. Bicicleta visurilor mele avea să devină realitate numai dacă mă purtam bine și dacă resursele familiei permiteau acest lucru. De aceea, în câteva ocazii, viziunea bicicletei mi-a dat putere de voință să învăț, să iau note mari și să fiu ascultător când înclinațiile mă împingeau într-o direcție greșită sau când mă simțeam ispitit să mint sau să trișez. Recunosc faptul că nu a fost cel mai înalt și ideal stimul, dar în mintea mea de copil aceasta era o motivație extraordinară. Bicicleta mi-a păstrat speranța vie și mi-a dat energia de a face lucrurile corect. Interesant este că, odată primită bicicleta, păream să am nevoie de o altă sursă de motivare a comportamentului: echipament de ciclism și accesorii de bicicletă… sau oricare element care mi-ar fi adus speranță. Această experiență m-a învățat prima lecție despre valoarea speranței.

De fapt, speranța este un motivator foarte puternic pentru realizarea faptelor bune. Depresia este caracterizată de lipsa speranței până la punctul nefericit în care oamenii deprimați rămân complet dezolați. Dumnezeu nu dorește să-Și vadă copiii în această situație. Dumnezeu Își dorește ca ființele create de El să trăiască având cea mai mare bucurie și cu cea mai bună speranță. Biblia ne-a lăsat o moștenire bogată de mesaje de speranță, la fel ca textul de astăzi sau ca unul din partea psalmistului: „Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Domnul, căci iarăși Îl voi lăuda: El este mântuirea mea și Dumnezeul meu” (Psalmii 43:5).

Când poetul și filosoful italian Dante Alighieri (1265–1321) a descris iadul în Divina comedie, el și-a imaginat următoarea mare inscripție la poarta de la intrare: „Renunță la orice speranță, tu, care intri aici!” Chiar dacă știm că descrierea infernului lui Dante nu se bazează pe Scriptură, semnificația unei asemenea disperări constituie o imagine foarte puternică: situația cea mai rea posibilă, în afară de chinurile veșnice, este lipsa de speranță.

Biblia vorbește despre cea mai bună speranță – binecuvântata noastră speranță (Tit 2:13), care este venirea Domnului nostru Isus Hristos, ca să pună capăt acestei perioade de durere, moarte și nedreptate și să dea startul bucuriei veșniciei.

Resursă video suplimentară: My Bible recomandă următoarea resursă video suplimentară produsă de Opinia Production: https://bit.ly/3HPyj78