Iertarea divină

Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând. – Isaia 55:7

Iertarea autentică nu este de natură umană. O asemenea iertare poate avea loc numai prin influența Duhului Sfânt. El este singurul care poate înmuia inima așa încât omul nedesăvârșit să poată oferi adevărata iertare.

Versetul de astăzi vorbește despre iertarea divină. Aceasta este o chemare personală. Suntem invitați să ne întoarcem la Domnul, știind că El are milă și „nu obosește iertând”. Cuvântul din original este rabah, care exprimă ceva numeros, amplificat și care crește continuu. Acesta este cel mai bun cuvânt pe care l-a putut găsi profetul pentru a exprima în mod inspirat ideea reunirii cu un Dumnezeu mărinimos, care nu Se uită la amploarea nelegiuirii, ci la sinceritatea inimii omenești.

Tema iertării lui Dumnezeu apare în mod repetat în Scriptură și este exprimată prin intermediul diferitelor alegorii și parabole. Parabola fiului risipitor (Luca 15) este una dintre cele mai frumoase și mai semnificative povestiri ce descriu caracterul iertător al lui Dumnezeu. Biblia folosește figuri de stil ca zăpada și lâna (Isaia 1:18) – imagini excelente ale culorii albe – pentru a exemplifica iertarea. Ni se mai spune despre un Dumnezeu care iartă nelegiuirea și ne uită păcatele – pe care chiar le aruncă în fundul mării uitării (Mica 7:18,19). Chiar și așa, aceste figuri de stil sunt incomplete, deoarece iertarea lui Dumnezeu este imensă și infinită.

Una dintre cauzele depresiei este vinovăția – de multe ori nefondată. Un exemplu de vinovăție nefondată este cea resimțită de persoanele care au supraviețuit unui accident, în timp ce alții și-au pierdut viața, sau vinovăția pe care o simte un copil pentru separarea sau divorțul părinților lui. Dar, alteori, vina este îndreptățită, atunci când este o mustrare puternică de conștiință pentru un comportament păcătos. În acest caz, soluția este iertarea divină. Creștinul, personajul principal din cartea Călătoria creștinului, a lui John Bunyan, suferea foarte mult din cauza poverii de vină pe care o ducea pe umeri. Văzând crucea lui Hristos, acesta și-a dat seama că povara de vină i-a alunecat și s-a rostogolit la vale, dispărând complet.

Dacă ai simptome de depresie din cauza păcatelor comise, fixează-ți privirea pe crucea lui Hristos și, cu inima plină de părere de rău și pocăință, asumă-ți următoarele cuvinte ale psalmistului: „Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este” (Psalmii 25:11). Vei observa imediat că povara păcatelor tale va aluneca la vale și nu vei mai ajunge la ea.