Mai are Dumnezeu milă de mine?

Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Și nu va mai fi El binevoitor?  S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduința Lui  pentru totdeauna? A uitat Dumnezeu să aibă milă?  Și-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?  – Psalmii 77:7-9

Două întrebări transcendentale îi absorbeau mintea lui John: „Mai are Dumnezeu milă? Mai are El milă și pentru mine?” Mulți ani, John trăise fără Dumnezeu, își urmase dorințele inimii și făcuse tot felul de lucruri nelegiuite. Ajunsese atât de departe încât nimeni nu-l putea întrece „în blesteme, înjurături, minciuni și luarea în deșert a numelui sfânt al lui Dumnezeu”. În ciuda acestor lucruri, el recunoștea totuși că Dumnezeu îi purtase de grijă în mod providențial în diverse situații și părea că vorbește inimii sale prin cărți și alți oameni. Apoi, conștientizarea păcatului comis și frica de iad au început să-l tortureze, așa că s-a hotărât să studieze Cuvântul lui Dumnezeu. Încet a început să fie vizibilă o reformă exterioară a vieții lui. De la un blasfemator a ajuns un om pios, ceea îl făcea să se simtă chiar bine. Totuși, temerile și îndoielile au continuat să-l bântuie multă vreme, în ciuda mesajului plin de speranță al milei lui Dumnezeu.

În cartea autobiografică Har din abundență pentru căpetenia păcătoșilor, John Bunyan descrie una dintre luptele spirituale cu care s-a confruntat ani de zile, torturat de convingerea că a săvârșit păcatul împotriva Duhului Sfânt. Aceste lupte durau ore, zile sau săptămâni, până când găsea pasaje care confirmau atât pierderea, cât și salvarea sa: „Mila biruiește judecata” (Iacov 2:13), apoi Domnul îi repeta mesajul Său de îndurare: „Harul Meu îți este de ajuns” (2 Corinteni 12:9), pe care el îl auzea zi de zi, precum și faptul că „pe cel ce vine la Mine, nu-l voi arunca afară” (Ioan 6:37).

Într-o zi lui John i-au venit în minte următoarele cuvinte mângâietoare: „Neprihănirea Ta este în ceruri”, în legătură cu pasajul din 1 Corinteni 1:30. El a înțeles atunci că simțămintele lui, fie pozitive, fie negative, nu îi asigură iertarea. Aceasta consta numai în sângele Fiului lui Dumnezeu, deoarece „în El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său” (Efeseni 1:7).

Chiar dacă a trebuit să lupte cu tendința lui spre îndoială, prin harul lui Dumnezeu, John a reușit să devină un credincios devotat. Câteodată, când mai greșea câte ceva, se aștepta la o pedeapsă din partea lui Dumnezeu, dar primea în schimb noi revelații ale harului Său. Astfel a reușit John Bunyan să obțină răspunsul la cele două întrebări, pentru că Dumnezeu are încă har și milă.

Resursă video suplimentară: My Bible recomandă următoarea resursă suplimentară produsă de Hope Discovery: https://bit.ly/3bkh9zE