Cel mai curajos

Căci îmi cunosc bine fărădelegile și păcatul meu stă necurmat  înaintea mea. – Psalmii 51:3

În Scripturi există o listă de luptători curajoși cunoscută ca „vitejii lui David”. Printre ei se numără Ioșeb-Besșebet, care a omorât 800 de oameni într-o singură bătălie. A fost o ispravă răsunătoare, printre altele. Următorul pe listă este Eleazar, care, într-o ocazie, și-a lovit vrăjmașii cu atâta putere încât i s-a încleștat mâna pe sabie. Apoi mai este și Benaia, care avea cutezanța de a omorî lei și, doar cu o suliță, înfrângea alți războinici. Mai presus de toți, erau trei viteji ce nu s-au temut să pătrundă în tabăra dușmanilor pentru a-i aduce apă regelui lor (2 Samuel 23:15-17). Apoi vine David însuși, care s-a luptat cu lei, urși și uriași încă din copilărie (1 Samuel 17:36) și a ajuns obiectul admirației domnițelor, care, din faptele lui, au făcut subiect de cântece și dansuri (1 Samuel 18:7).

Toți acești bărbați au avut nevoie de mult curaj să lupte pentru poporul lor. Și noi avem nevoie de curaj și de ajutorul unei puteri superioare să ne recunoaștem și să ne îndreptăm greșelile. Lupta noastră este împotriva eului, sinelui, blindat cu mecanisme de protecție ce încearcă să stingă orice ar putea să neliniștească sau să îngrijoreze conștiința. Anna Freud (1966) a identificat nouă mecanisme, unele dintre acestea fiind: a) negarea – respingerea sau nerecunoașterea evenimentelor, chiar dacă există dovezi; b) proiecția – punerea greșelilor proprii în dreptul altora; c) raționalizarea – găsirea unor explicații raționale pentru fapte sau scuzarea lor, în locul asumării responsabilității.

Acum gândește-te: Ai rănit vreodată pe cineva prin cuvinte, decizii sau acțiuni? Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să identifici dacă mintea ta a activat asemenea mecanisme inconștiente de apărare, pentru că acestea te pot împiedica să-ți ceri iertare și, în cele din urmă, să te eliberezi de vinovăție. Într-o zi „bărbați și femei vor fi puși față în față cu păcatele lor ca să le recunoască în mod deschis. A spune: «Această greșeală trebuie trecută în contul meu» cere forța principiului interior pe care lumea îl posedă doar într-o măsură limitată. Dar cel care are curajul de a spune acest lucru cu sinceritate câștigă o luptă decisivă asupra sinelui și îi închide ușa vrăjmașului” (Mărturii pentru biserică, vol. 4, p. 336, 337).

Jorge Bergoglio, cunoscut cel mai bine ca papa Francisc, a spus: „Primul care își cere iertare este cel mai curajos. Primul care iartă este cel mai puternic. Și primul care uită este cel mai fericit.”

Astăzi adună-ți forțele să fii mai curajos!