Îngroapă mortul!

„Ferice”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate  și ale căror păcate sunt acoperite!” – Romani 4:7

În mitologia greacă, Polinice, Eteocle, Ismena și Antigona erau copiii rezultați din căsătoria incestuoasă dintre Oedip, regele Tebei, și Iocasta, mama lui. Când a murit Oedip, se spune că Polinice și Eteocle s-au certat pentru tron și au ajuns până la urmă să moară amândoi. Când unchiul lor Creon, fratele Iocastei, s-a proclamat rege, a decretat ca Eteocle să fie înmormântat cu onoruri, iar trupul lui Polinice să fie lăsat pradă păsărilor cerului, ca pedeapsă pentru trădarea regatului și lupta împotriva patriei sale. Dar Antigona nu l-a ascultat pe Creon și l-a înmormântat pe fratele ei onorabil. În drama Furioasa Antigona, scrisă de Griselda Gambaro, personajul principal afirmă: „Nu, eu vreau să-l înmormântez pe Polinice. Eu vreau «întotdeauna» să-l înmormântez pe Polinice. Chiar dacă aș trăi o mie de vieți și el ar muri de o mie de ori.”

La fel cum a avut Antigona milă de fratele ei și i-a înmormântat trupul, Scripturile ne spun că Dumnezeu are milă de noi și îngroapă viața noastră din trecut. În mod deosebit ne aruncă păcatele în fundul mării uitării (Mica 7:19). „Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos am fost botezați în moartea Lui? (...) Pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă” (Romani 6:3,4). Botezul prin scufundare reprezintă moartea vieții celei vechi, cu dorințe rele, mânie, răutate, blasfemie, patimi necurate, zgârcenie, minciună și desfrânare (Coloseni 3:5-9). În același timp, botezul reprezintă nașterea unei noi vieți, cu bunătate, umilință, milă, răbdare, blândețe și dragoste (v. 12-14).

Totuși mulți au memoria hărțuită de amintirea păcatelor lor și suferă deoarece cară după ei cadavrul înmormântat deja de Hristos. Sunt conștienți că El îi poate ierta, dar se comportă de parcă ar fi mai buni decât Dumnezeu și nu se pot ierta pe ei înșiși. Ellen White a scris foarte inspirat: „Limbajul sufletului ar trebui să fie acela al bucuriei și recunoștinței. Iar, dacă unii au capitole întunecoase în viața lor, să și le îngroape! Istoria aceea să nu fie ținută vie prin repetare. Cultivați numai acele gânduri și acele sentimente care produc mulțumire și laudă” (In Heavenly Places, p. 36).

Există păcate ale trecutului care îți invadează mintea și te supără? Dacă le-ai mărturisit și dacă te-ai botezat, le-ai făcut deja o înmormântare onorabilă. Dacă tot revin de o mie de ori, de o mie de ori înmormântează-le la loc! Privește la Dumnezeu, care te iubește în așa fel încât îți îngroapă și îți uită greșelile, pentru ca tu să te poți umple de bucurie (Evrei 10:17)!