Nu sunt mai bun decât ei

Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei?  Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toți,  fie iudei, fie greci, sunt sub păcat.  – Romani 3:9

Franz Häsel a fost un creștin adventist încorporat în Compania 699 Pionieri, din armata germană. Această unitate era una dintre trupele speciale ale lui Hitler, a cărei misiune era să construiască poduri pe linia frontului. Ca soldat al lui Hristos, Häsel a avut ocazia să dea mărturie despre credința lui, chiar dacă acest lucru l-a făcut ținta batjocurii, a pedepsei și chiar a morții. În unitate a ajuns să fie cunoscut ca păzitor al Sabatului, recunoscut pentru conștiinciozitatea sa în muncă, pentru studiul său biblic zilnic și pentru că în meniul lui nu era hrană necurată (vezi Leviticul 11). În ce privește principiile, colegii nu ezitau să-l considere un model. Chiar de la început a trebuit să dea socoteală și în cele din urmă a câștigat respectul tuturor. O dată, el a trebuit să-i mustre pe colegii săi care își etalau bunurile de valoare furate de pe la casele francezilor. Cu tact și bărbăție, a încercat să-i încurajeze să fie băieți mai buni. Așa cum povestește Susi Häsel în cartea O mie să cadă, Franz le-a spus: „Voi sunteți oameni cinstiți acasă… Aveți soții și copii. Acasă nu ați fi furat. Nu lăsați războiul să vă schimbe valorile și să deveniți hoți aici” (p. 35). Jenați, toți s-au dus la culcare. Dar când a început să se dezechipeze, Franz a observat că are un ghemotoc într-unul din buzunare. Era un ghem de ață găsit într-una din casele pe care le inspectase. Fără să-și dea seama, și el furase ceva exact ca ceilalți. Era vinovat de același păcat pe care îl condamnase. Nu sunt mai bun decât ei, și-a spus el în gând, cerându-I iertare lui Dumnezeu. Ziua următoare a înapoiat ghemul, punându-l exact de unde îl luase.

„Nu sunt mai bun decât ei” este o sentință pe care trebuie să ne-o întipărim în memorie ori de câte ori avem de gând să-i condamnăm pe alții. De câte ori ne gândim la cei care ne-au făcut rău, ar trebui să ne aducem aminte că, din cauza greșelilor și păcatelor noastre, noi L-am făcut pe Fiul lui Dumnezeu să sufere chiar mai profund. „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El și, prin rănile Lui, suntem tămăduiți” (Isaia 53:5).

Să medităm astăzi la cât de mult L-am rănit pe Mântuitorul nostru și apoi, gândindu-ne la cei care ne-au rănit pe noi, să nu uităm să repetăm: „Nu sunt mai bun decât ei.” Pregătește-te astfel să ierți cum te-a iertat Hristos pe tine (Coloseni 3:13)!