Limitele iertării

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept  ca să ne ierte păcatele și să ne curețe  de orice nelegiuire. – 1 Ioan 1:9

The Limits of Forgiveness (Limitele iertării) este titlul cărții pe care Simon Wiesenthal a scris-o la persoana întâi. Acțiunea cărții are în centru istoria unui tânăr evreu care a fost trimis într-un lagăr de concentrare, în anii nazismului. Tânărul trebuia să facă curat în sala de operație a unui spital militar.

Mai târziu, după război, un fost ofițer SS era pe moarte. În dorința lui de a-și elibera conștiința, a rugat asistenta să caute un evreu căruia să-și mărturisească vina și să își ceară iertare în numele celor ca el. Ea l-a chemat pe Simon, care s-a apropiat de patul nazistului muribund. Pe patul de moarte, ofițerul a mărturisit că, în ciuda educației primite într-o familie catolică ce se opunea ideilor antisemite, influența lui Hitler l-a făcut să se înroleze în trupele SS. Astfel ajunsese să ia parte la numeroase atrocități, cum ar fi incendierea unei case cu peste 300 de oameni înăuntru, inclusiv copii, femei și bătrâni. Fără să dea nicio explicație, Simon a ieșit imediat, în fugă, din salon.

Există o serie întreagă de dileme etice pe care le ridică această istorie de viață. Este posibil să fie iertat un criminal care are mustrări de conștiință? E posibil să ierți relele comise împotriva altor oameni?

Biblia spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Dumnezeu poate cu siguranță ierta un criminal pocăit, chiar dacă victimele sale nu îl iartă niciodată. Totuși unii oameni își mărturisesc păcatele unor străini care nu au direct de-a face cu răul făcut, așa că ei rămân fără pace sau iertare. Acesta este cazul lui Iuda, ucenicul vânzător. Când a văzut că Isus este condamnat, a mers la templu cu mustrări de conștiință să se mărturisească „preoților celor mai de seamă și bătrânilor și a zis: «Am păcătuit căci am vândut sânge nevinovat»” (Matei 27:3,4). Plecând de la templu, el a continuat să-și poarte vina și, plin de remușcări, s-a spânzurat (v. 5).

Mărturisirea păcatelor unii altora este necesară numai între agresor și victimă (Iacov 5:16). Atunci când rănim pe cineva și Îi producem durere și lui Dumnezeu, trebuie să Îi mărturisim Lui toate păcatele noastre pentru a primi iertare deplină.

Ți-ai mărturisit toate păcatele? Ți-ai cerut iertare de la cei cărora le-ai greșit? Caută-L mai întâi pe Dumnezeu! Iertarea Sa este garantată. Acum cere-I curajul și umilința pentru a-ți mărturisi greșelile și înaintea cuiva care are nevoie să audă cuvintele tale de părere de rău!