Lanţurile

Ci îți voi sfărâma jugul acum de pe tine  și-ți voi rupe legăturile… – Naum 1:13

Amanda Berry, Gina DeJesus și Michelle Knight au suferit împreună aceleași atrocități mai bine de zece ani. Ele se bucurau cu o inimă veselă de tinerețea lor când au fost răpite de un bărbat care le-a ținut captive în casa sa din Cleveland (SUA). Legate cu funii și lanțuri, au fost abuzate, violate și bătute în mod repetat. Drept urmare au îndurat mai multe sarcini și avorturi și o singură fetiță a supraviețuit acestui iad brutal. Apoi, într-o zi de primăvară, asupritorul a uitat să închidă ușa dormitorului Amandei. Fără să se gândească de două ori, aceasta s-a târât până la ușa veche de la intrare. Și-a scos mâna printr-o gaură și a strigat după ajutor. Un vecin a ajutat-o spărgând ușa și sunând la numărul de urgență. În câteva minute a sosit poliția și femeile captive au fost eliberate din lanțuri.

Aceste tinere au avut nevoie de foarte mult ajutor ca să-și reconstruiască viața. Deși foarte diferite una de cealaltă, le-a unit setea de dreptate, dar procesului de iertare au trebuit să-i facă față în mod individual. „Cred că trebuie să ierți ca să-ți poți vedea de viață mai departe”, a spus Gina într-un interviu. În cadrul unui show de televiziune, și Michelle a precizat că și-a iertat răpitorul „în toate privințele”, comparând acest lucru cu „transformarea noroiului în aur”. Amanda s-a opus și nu l-a iertat, după cum ea însăși afirma la canalul ABC News.

Zece ani din viață înlănțuită pe nedrept! Să merite oare să rămâi înlănțuită de criminal, de data aceasta prin mânie și resentimente? Povestea acestor femei este și impresionantă, și educativă. În autobiografia lor Hope: A Memoir of Survival in Cleveland (Speranța: Memoriile supraviețuirii în Cleveland), ele povestesc că numai speranța le-a făcut în stare să supraviețuiască unei asemenea orori. Dar, în principal, această istorie de viață ne învață că iertarea nu depinde de gravitatea faptelor comise, ci mai degrabă de puterea alegerii. Nu au trecut toate prin aceleași tratamente odioase? Nu au fost toate victimele aceluiași abuzator? E adevărat că iertarea nu șterge abuzul, dar îl poate transforma în ceva bun. Această poveste încărcată de durere poate fi asimilată și ca o istorie a eliberării nu numai din casa din Cleveland, ci și din ură și resentiment.

Poate cunoști pe cineva care a supraviețuit unui oarecare tip de abuz sau oprimare. Lanțurile unei vieți amare pot rămâne în amintirea persoanelor care au trecut prin suferință. Arată-le că este posibilă viața liberă, dacă decid să facă loc iertării. Nu uita să le spui că iertarea nu depinde de gravitatea faptelor, ci de alegerea lor. Iertarea este instrumentul dat de Dumnezeu ca să rupem lanțurile răzbunării.