O inimă binevoitoare

Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos. – Efeseni 4:32

În 1975, Ricky a fost acuzat de uciderea unui om de afaceri din Ohio (SUA). La cei 17 ani ai săi, acest băiat afro-american a fost privat de libertate pe mărturia unui copil de 12 ani, pe nume Eddie. Ricky a fost condamnat la moarte, dar, din cauza unor erori judiciare privind procedura de execuție, pedeapsa i-a fost comutată la închisoare pe viață. Însă mărturia lui Eddie era falsă, fiind inventată sub presiunea poliției. În același timp însă, lui Eddie îi era frică și de pedeapsa părinților săi, așa că a ținut totul sub tăcere totală. Dar vina și mustrările de conștiință l-au făcut să-și mărturisească minciuna 39 de ani mai târziu, în timp ce se afla în spital. În aceeași zi, ușurarea de povara ce copleșise inima acuzatorului a deschis și ușa libertății pentru cel ce fusese închis pe nedrept. Potrivit Registrului Național de Exonerări, dintre cei eliberați pe baza unei condamnări eronate, Ricky Jackson a fost bărbatul nevinovat care a petrecut cel mai mult timp în închisoare pentru o crimă pe care nu o comisese. Care crezi că au fost simțămintele lui Ricky față de Eddie? Care i-au fost gândurile în privința acelor ani de închisoare? În ziua în care a fost eliberat, spre admirația tuturor, el a declarat: „Nu îl urăsc… pe atunci nu era decât un copil.” Ce declarație nobilă! N-a făcut altceva decât să scuze o gravă nedreptate care i se făcuse.

Mai rămăseseră doar câteva ore până ce Hristos să sufere o moarte rușinoasă. El știa ce avea să vină asupra Lui, așa că a mers în grădina Ghetsimani împreună cu ucenicii Săi. Inima Sa iubitoare dorea ca aceștia să-I stea alături, în timp ce rugăciunea Lui avea să le aducă mângâiere durerilor lor. Dar ei nu au putut veghea cu El în rugăciune – nici chiar o oră – și au adormit (Marcu 14:37). Chiar și așa, Isus a încercat să-i scuze spunând: „Duhul este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” (v. 38). Câteva ore mai târziu, în timp ce atârna pe cruce, El a arătat aceeași atitudine față de executorii Săi când a zis: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Luca 23:34).

De câte ori nu ajung oamenii înstrăinați din cauze mult mai nesemnificative! Sunt mulți care se simt răniți de o simplă privire, de o diferență de opinie, poate de câteva cuvinte aspre. În loc de a-l scuza pe agresor, care probabil că a avut o zi grea sau se confruntă cu o luptă despre care noi nu știm nimic, stăm neînduplecați în fața aproapelui, pe care îl tratăm ca pe cel mai fioros inamic.

Să cerem de la Dumnezeu o inimă dispusă să ierte și El să ne ajute să adoptăm maniera în care El i-a iertat pe cei care I-au făcut rău!

Resursă video suplimetară
Auzim vorbindu-se adeseori despre drepturile de autor, mai ales în aceste timpuri când pare că totul ar trebui să fie gratuit, la doar un click distanță. Dar cine, când și unde s-a gândit prima dată că ar trebui să existe niște legi care să protejeze drepturile celor care scriu cărți? Și care au fost pașii făcuți în sensul acesta?
Am pus mai multe detalii despre acest subiect într-un nou video din seria „Odiseea cărții” https://bit.ly/Odiseea_cartii17