Nu există iertare fără pocăinţă

Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut  Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăința și  iertarea păcatelor. – Faptele apostolilor 5:31

 

Este evident că iertarea și pocăința merg mână în mână: nu este iertare fără pocăință. Ce înseamnă a te pocăi? Cum ne putem da seama dacă suntem cu adevărat pocăiți? Cuvântul grecesc tradus cu „pocăință” este metanoia, care înseamnă „schimbarea gândului” sau „schimbarea minții, a atitudinii” și implică  schimbarea fundamentală a perspectivei. Spiritual vorbind, pocăința cuprinde părăsirea „căii rele” și alegerea „căii bune”. Profetul Isaia descrie în cuvintele următoare o persoană care se pocăiește: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: «Iată drumul, mergeți pe el!», când veți voi să vă abateți la dreapta sau la stânga. Veți socoti ca spurcate argintul care vă acoperă idolii și aurul cu care sunt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăție, le vei arunca și le vei zice: «Afară cu voi de aici!»” (Isaia 30:21,22). Din aceste versete reținem că idolii care erau prețuiți și cărora li se aducea închinare în primă instanță au ajuns disprețuiți acum, pentru că închinătorii urmau calea Domnului.

Problema este că unii confundă pocăința cu mustrările de conștiință și îi sperie consecințele faptelor lor, dar atitudinile față de păcat nu și le schimbă. Fără îndoială, textul biblic de astăzi transmite un puternic mesaj de speranță. El spune că adevărata pocăință, precum și iertarea sunt daruri date de Dumnezeu și au fost oferite pentru salvarea noastră. Pentru că jertfa lui Hristos este perfectă, ne putem încrede în puterea Lui în ce privește acordarea pocăinței și iertării. De aceea nu avem altceva de făcut decât să primim aceste daruri minunate și să Îl lăudăm pentru ele.

Victoria era o fată rebelă al cărei motto era: „Fac întotdeauna ce vreau.” Pentru a-și atinge scopurile, orice mijloc era justificat: minciuni, furturi, înșelăciuni abundau în relațiile ei interpersonale, academice și de afaceri. Într-o zi L-a întâlnit pe Hristos și cursul vieții ei a fost schimbat. Și-a regretat existența plină de înșelătorii și a fost convinsă că, în Hristos, poate fi un om nou. Și-a pus încrederea în faptul că pusese capăt vieții ei celei vechi și că Dumnezeu poate să-i dea o viață mai bună (2 Corinteni 5:17).

Și tu te poți gândi la viața ta și te poți întreba: „Pe ce cale mă aflu?” Isus așteaptă să te ia de mână; așteaptă să-ți dea puterea să trăiești o viață nobilă și plină de virtuți! (Minte, caracter, personalitate, vol. 2, p. 453). În Hristos există puterea de a trăi o viață mai bună! Ești cumva în căutarea unei vieți noi mai bune? Primește pocăința și schimbă-ți astăzi viața!