Păcătoşii

În vremea aceea, au venit unii și au istorisit lui Isus ce se întâmplase  unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.  „Credeți voi”, le-a răspuns Isus, „că acești galileeni au fost mai  păcătoși decât toți ceilalți galileeni pentru că au pățit astfel?  Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiți,  toți veți pieri la fel.” – Luca 13:1-3

Câțiva membri ai bisericii erau adunați în ultimul Sabat al anului, când un trăsnet a lovit biserica Chisiyo din capitala Lilongwe (Malawi). Peste 200 au căzut inconștienți și opt dintre ei au murit pe loc. Tragedia a mișcat comunitatea, care s-a grăbit să ofere ajutor victimelor. Totuși acest eveniment a creat un fel de îngrijorare printre cei rămași care frecventau biserica. Oare s-a întâmplat acest lucru pentru că alții au asociat biserica cu anumite semne rău-prevestitoare? Poate fi înțeleasă această tragedie ca o pedeapsă divină? Erau membrii mai păcătoși decât ceilalți muritori?

O situație asemănătoare a apărut în vremea lui Isus, când soldați de-ai lui Pilat au invadat Ierusalimul. Fără niciun respect, soldații au intrat în templu, unde se aduceau de obicei jertfe, și i-au omorât pe unii închinători, sângele acestora amestecându-se cu al animalelor care fuseseră sacrificate. Cu acest scenariu în minte, Isus a pus această întrebare: „Credeți că, deoarece au suferit aceste lucruri, ei erau mai păcătoși decât ceilalți?”

În ambele întâmplări există doi factori combinați. Primul este legat de interpretarea suferinței. Cu alte cuvinte, li se întâmplă tragedii exclusiv celor răi? Al doilea factor este legat de identificarea celor care sunt mai păcătoși. Evreii considerau suferința o judecată divină; de aceea cei afectați trebuie să fi fost „mai păcătoși” decât ceilalți. Astfel se poate presupune că aceia care I-au adus lui Isus vestea despre această tragedie se considerau superiori și se așteptau ca Domnul să le aprobe convingerile. Totuși Isus le-a adus aminte alte tragedii similare și a respins ideea că suferința le este destinată exclusiv celor răi. În schimb, El a sugerat că suferința este o parte a naturii umane și, în același timp, le-a descurajat sentimentul de superioritate, așezându-i pe oameni pe același nivel și explicând că aceia care suferă nu sunt nici mai păcătoși, nici mai vinovați decât ceilalți muritori. Cu un ochi profetic, El a privit spre ziua judecății finale și a adăugat: „Dacă nu vă veți pocăi, și voi veți pieri la fel.”

Cu alte cuvinte, noi toți suntem păcătoși și avem nevoie de pocăință și iertare. De fapt, apostolul Pavel se consideră primul dintre cei păcătoși (1 Timotei 1:15) – primul care are nevoie de pocăință și iertare.

Tu ce zici? Ce crezi despre tine?

Resursă video suplimentară: My Bible recomandă următoarea resursă suplimentară produsă de Hope Discovery: https://bit.ly/3l08Mih