Componentele iertării

Pentru că eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți  cum am făcut Eu. – Ioan 13:15

Dintr-o serie de articole publicate sub titlul „Iertarea: Teorie, cercetare și practică”, cercetătorii Michael McCullough, Kenneth Pargament și Clark Thoresen au publicat o carte în care sunt descrise elementele-cheie ale iertării. Acestea sunt:

Recunoașterea prejudiciului – Acesta poate fi fizic, psihic, sexual sau verbal și poate fi direct (împotriva sinelui) sau indirect (afectează un membru al familiei, un prieten, un semen etc.). Odată cu recunoașterea daunei produse, trebuie recunoscut și autorul ei.

Angajamentul de a ierta – Odată produsă dauna și agresorul identificat, cel rănit poate să adopte două atitudini: răzbunare sau iertare. Acesta analizează avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni și face o alegere.

Gândurile și sentimentele – Experiența iertării este influențată de convingerile și sentimentele noastre. O parte semnificativă a capacității de a ierta depinde de puterea de a empatiza cu făptașul. Admiterea faptului că fiecare dintre noi poate fi ofensat sau poate ofensa face iertarea mai ușoară.

Comportamentul – Înainte ca iertarea să aibă loc, comportamentul și cuvintele trebuie să fie în armonie cu deciziile, gândurile și sentimentele celui în cauză. Având aceste lucruri în minte, se poate spune că cineva este iertat atunci când persoana căreia i-a greșit își arată compasiunea prin fapte față de agresorul său.

Biblia conține o mulțime de episoade, referiri și exemple care ilustrează elementele orientative legate de fiecare dintre aceste componente. Fără îndoială, cel mai mare exemplu de iertare este cel oferit de Hristos, care a iertat lumea care L-a disprețuit, insultat, lovit și crucificat, în cele din urmă. În prima sa epistolă, apostolul Petru ne încurajează cu următoarele cuvinte: „Și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. «El n-a făcut păcat, și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug.» Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri și, când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător” (1 Petru 2:21-23).

Te încurajăm să meditezi astăzi la exemplul lui Hristos, mai ales la orele anterioare răstignirii. Observă cum a empatizat El cu agresorii Săi, în ciuda gravității rușinii și durerii pe care aceștia I le-au produs; El a înălțat o rugăciune pentru ei și a pledat pentru iertarea lor, ceea ce demonstrează cele mai profunde sentimente pe care le-a avut. Adu-ți aminte exemplul pe care El ni l-a dat, astfel ca și noi să putem oferi iertare asemenea Lui.

Resursă video suplimentară: My Bible recomandă următoarea resursă video suplimentară produsă de Opinia Production: https://bit.ly/3usVaiK