Calul ca model

Tu dai putere calului și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?  Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândește  groaza. Scurmă pământul și, mândru de puterea lui, se aruncă  asupra celor înarmați; își bate joc de frică, nu se teme și  nu se dă înapoi dinaintea sabiei. Zăngănește tolba cu săgeți pe el,  sulița și lancea strălucesc, fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbița.  La sunetul trâmbiței parcă zice: „Înainte!”  De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor  și strigătele de luptă. – Iov 39:19-25

Când eram (L) mică, duminica mergeam la iarbă verde cu familia și un lucru pe care îmi plăcea cel mai mult să îl fac era să călăresc un cal. Îmi aduc aminte că făceam calul să alerge cât putea de repede. Îi simțeam puterea trecând prin mine și îmi dădea un sentiment incredibil de libertate. De atunci, calul a devenit animalul meu preferat.

Câteodată mă gândesc că acest animal este și unul dintre animalele preferate ale lui Dumnezeu. În citatul biblic de astăzi, Dumnezeu descrie această minune a creației într-o manieră surprinzătoare. Este ca și cum Dumnezeu l-ar fi mustrat pe patriarhul Iov, spunând: „Ai văzut cât de minunat este calul? Ai văzut cum îi fâlfâie coama? E așa de frumos calul, că Îmi place inclusiv cum nechează («nechezatul lui puternic răspândește groaza»). Și, stai, asta e nimic… Îți dai seama cât de puternic este? Dacă îl amenință o sabie, el nu se întoarce. Calul poate simți bătălia care se apropie, percepe dificultățile care vin, poate atmosfera devine tensionată și curând se va isca bătălia. Dar el râde de frică și nu se îngrozește, ci spune: «Sunt gata!» Scurmă pământul și se bucură de puterea lui. Nu se teme de nimeni.”

Există un principiu de bază în psihologie privind transformarea ființei, și anume prin intermediul contemplării, meditării. Noi asimilăm trăsăturile celui pe care îl admirăm și îl contemplăm, apoi devenim tot mai mult asemenea modelului. Probabil că acesta este motivul pentru care Dumnezeu îl mustră pe Iov în cel mai aspru moment din viața lui și îl încurajează să admire un cal. Este ca și cum Dumnezeu îi spune: „Privește! Și tu poți fi la fel!”

Eu cred că, pentru a face posibil acest lucru, este nevoie să trecem dincolo de psihologie. Secretul este legat de prima întrebare din text. Cine a dat putere calului? Este aceeași Persoană care îți poate da putere și ție.

Resursă suplimentară video: O scurtă istorie a cărților pentru copii
Cărțile pentru copii nu au existat dintotdeauna. De fapt, unele dintre cărțile pe care alte generații le-au considerat „pentru copii” le erau destinate adulților. Și-atunci, când au apărut primele cărți scrise și ilustrate special pentru copii și care au fost motivele pentru care adulții s-au gândit că ar fi necesare? Urmărește aici un nou episod din seria „Odiseea cărții” - https://bit.ly/Odiseea_cartii16