Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu

Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap și ziceau:  „Tu, care strici Templul și-l zidești la loc în trei zile,  mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu,  pogoară-te de pe cruce.” – Matei 27:39,40

 

Cuvintele „dacă ești Fiul lui Dumnezeu” au răsunat în urechile lui Isus de câteva ori. „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca aceste pietre să se facă pâini” (Matei 4:3); „dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos. Pentru că este scris: «El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră»” (v. 6); „dacă ești Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți… Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi” (Luca 23:35-39). Și iată și împrejurările: un deșert extrem de uscat și periculos, unde Isus simțea o durere atroce și foame; o cruce însângerată, făcută pentru un nelegiuit; în mijlocul insultelor, al batjocurilor. Ai observat că momentele de îndoială apar în mod deosebit în condiții nefavorabile? Mai mult decât atât, mulți alții s-au îndoit de identitatea lui Hristos întrucât comportamentul Lui nu se potrivea cu așteptările lor (Ioan 9:24; 7:25-34; Ioan 10; Matei 27:39,40).

Ne cutremurăm când ne gândim că, pe cruce, în timp ce identitatea lui Hristos era contestată, inclusiv propriile Sale sentimente Îi erau împotrivă. Atârnând pe cruce, Isus a simțit că Tatăl Său Îl abandonase și a ajuns să strige cu durere agonizantă: „«Eloi, Eloi, Lama Sabactani?», care, tălmăcit, înseamnă: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?»” (Marcu 15:34).

Dar Isus nu a dat curs îndoielii, nici chiar atunci când propriile emoții L-au făcut să Se simtă departe de protecția cerească. Singur, El „Și-a călcat teascul” (Isaia 63:3), lăsându-ne exemplul celei mai mari victorii ale Sale. În acele ore de mare durere, aparent abandonat de Tatăl Său, Isus Și-a adus aminte de Tatăl Său cel iubitor și de fiecare dovadă că El este Fiul Său cel iubit. „El era obișnuit cu caracterul Tatălui Său; El înțelegea dreptatea Sa, mila Sa și dragostea Sa cea mare. Prin credință, El Se baza pe Acela pe care întotdeauna L-a ascultat cu bucurie. Și, în supunere, S-a încredințat pe Sine lui Dumnezeu, iar senzația de pierdere a aprobării Tatălui Său a dispărut. Prin credință, Domnul Hristos a fost biruitor” (Viața lui Iisus, p. 756).

Dacă îndoiala îți copleșește viața, fă ce a făcut Isus! Adună toate dovezile că tu ești fiul Său drag sau fiica Lui preaiubită. Contemplă prin credință la propriul tău caracter, care va deveni mai curat în lumina de la cruce.