Cine sunt eu?

Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu.  Și ce vom fi nu s-a arătat încă. – 1 Ioan 3:2

Cine sunt eu? Iată o întrebare prezentă constant în viața oamenilor, căreia încercăm să-i răspundem iarăși și iarăși în decursul vieții. Nevoia de răspuns este „esențială și imperativă în așa măsură încât omul nu poate rămâne sănătos la minte dacă nu găsește o cale de a-și satisface această nevoie” (spune Erich Fromm în cartea sa The Sane Society [Societatea sănătoasă la minte]). Indiferent cât de des deja ai răspuns, această întrebare poate reapărea cu mai mare sau mai mică putere în diverse situații, generând anumite niveluri de anxietate. Răspunsul pe care îl dăm are o semnificație transcendentă, pentru că are legătură cu identitatea noastră, care ne influențează puternic gândurile, sentimentele, acțiunile și chiar personalitatea.

Cum influențează identitatea personalitatea? Păi să ne imaginăm că un copil va răspunde la întrebarea „Cine sunt eu?” cu „Sunt un măgar!” (sau cel puțin aceasta aude în mod repetat de la colegii săi). De aceea, pentru a fi consecvent cu propria identitate, el se va comporta în acord cu ceea ce crede că este. Din nefericire, copiii sunt destul de creduli cu privire la ce spun alții despre ei și acceptă orice li se spune. Unii oameni cred că a fi „rău” este mai bine decât a fi „nimeni”. În schimb, dacă unui copil i se spune: „Tu ești important”, „Tu ești prețios”, „Tu îmi ești de un mare ajutor”, el își va asuma trăsăturile respective (identitatea) și se va comporta în consecință.

Mulți îi condamnă pe alții pe nedrept, echivalându-le eronat greșelile cu aspecte din personalitatea lor. Una e să spui: „Ești un prost” și alta: „Ce ai făcut este o prostie.” E vorba de două lucruri diferite. În primul caz este afectată identitatea; în al doilea caz se face referire la un fapt sau la o acțiune. Mulți au idei similare despre propria identitate când spun: „Sunt obez”; „Sunt deprimat”; „Sunt dependent de droguri”; „Sunt homosexual”, când, de fapt, în cel mai rău caz, ar putea să spună: „Sufăr de obezitate”; „Sufăr de depresie”; „Am o dependență” sau „Am o tendință homosexuală”. Într-o bună zi, ceva ce ai va dispărea sau nu va mai fi valabil în dreptul tău, în timp ce un anume lucru ce face parte din identitatea ta va rămâne lipit de tine până la final.

Ai un răspuns adecvat la întrebarea inițială? Ca să găsești răspunsul și să știi cine ești, nu e nevoie să cercetezi felul în care te simți sau cum te-ai comportat de curând. Și nici nu trebuie să asculți ce spun alții despre tine. Biblia spune că „noi suntem copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3:2), deci să ne ridicăm la înălțimea așteptărilor avute de la copiii Tatălui nostru ceresc!

Resursă suplimentară: My Bible recomandă următoarea resursă suplimentară: https://bit.ly/3ADFj37