Alături de Tatăl meu

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții,  nu mă tem de niciun rău,căci Tu ești  cu mine. – Psalmii 23:4

 

Ploua de câteva zile și multe drumuri de țară erau pline de noroi. Era aproape de miezul nopții când tatăl meu (L) a primit un telefon și rugămintea de ajutor, pentru că mașina Ford 350, verde-kaki din anii ʼ60, încărcată cu stupi, rămăsese blocată în noroi. Era puțin cam rece afară, mama și frații dormeau deja, așa că era privilegiul meu să merg cu tata în această intervenție de salvare. Mi-am pus cizmele și o haină și, fără nicio frică de noapte sau de drumul pustiu, ne-am îndreptat spre câmpul îndepărtat.

O lună incredibilă lumina drumul ca și când ar fi fost ziuă, dar, înainte să ajungem la destinație, am avut o nouă surpriză. De data aceasta, un cauciuc de la camionul nostru, micul „invincibil” Unimog, a explodat. Așa că, în timp ce tata schimba cauciucul, eu îi țineam lanterna. Nu îmi amintesc alte detalii decât că am reușit să scoatem Fordul 350 din noroi cu toată încărcătura. Este foarte posibil ca eu să fi adormit în cabină înainte de operațiunea de salvare. Nu am uitat însă că am fost împreună cu tata în timpul acestor momente grele.

Viața este plină de momente dificile. Am putea spune că dificultățile sunt o parte normală a vieții. Dar, știind acest lucru, putem conta pe Tatăl nostru ceresc, ceea ce contează foarte mult în modul de a le percepe și a le face față.

Apostolul Pavel s-a confruntat cu dificultăți semnificative în timpul lucrării sale. Din propriile lui cuvinte știm că a suferit „în osteneli, și mai mult; în temnițe, și mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte” (2 Corinteni 11:23). De trei ori a fost bătut cu nuiele, o dată a fost lovit cu pietre, de trei ori a naufragiat, a petrecut o noapte și o zi plutind pe apă, s-a aflat adesea în călătorii; a înfruntat pericole pe apă, între tâlhari, printre propriii concetățeni, printre neamuri, în cetăți, în pustie, pe mare, printre frații mincinoși; s-a confruntat cu oboseala și truda, uneori cu nesomnul, cu foamea și setea, uneori postind, dezbrăcat și în frig (v. 25-27). Totuși a putut spune cu bucurie: „Însă Domnul a stat lângă mine și m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine” (2 Timotei 4:17).

Astăzi nu te teme să treci prin dificultăți mici sau mari! Doar asigură-te că ești alături de Tatăl tău ceresc, în aventura de a salva omenirea.