Anxietatea anticipativă

Și acum, iată că împins de duhul mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi  se va întâmpla acolo. Numai Duhul Sfânt mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. – Faptele 20:22,23

 

În lumina evenimentelor viitoare, unii oameni tind să manifeste o anxietate apriorică. În multe cazuri, anxietatea este asociată cu gânduri și evenimente catastrofice care se întâmplă numai în imaginație. Pe alții pare să îi paralizeze teama de situații reale care nu s-au întâmplat.

Apostolul Pavel, la rândul lui, era sigur că oriunde ar fi mers s-ar fi confruntat cu situații tragice reale. În drumul său spre Ierusalim, el s-a întâlnit cu câțiva frați din cetatea Milet. Când să le spună la revedere, a început să li se destăinuie: „Împins de duhul mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. Numai Duhul Sfânt mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri.” Cum să nu fie el neliniștit și anxios în fața suferinței și a abuzului de care urma să aibă parte? Cum să întâmpine el o asemenea situație în mod curajos și optimist?

Scriptura spune că Pavel avea un singur lucru în minte: să-și încheie cu bucurie sarcina pe care i-o trasase Dumnezeu. „Dar eu nu țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu” (v. 24).

Pavel avea un scop clar în viață. Întreaga lui atenție, efortul și consacrarea lui aveau ca obiect nu controlul și reducerea anxietății, nu lupta cu nedreptățile vieții și condamnarea răului la persecutorii săi, ci atingerea țintei de a răspândi vestea bună a iubirii lui Dumnezeu.

De multe ori, pentru a evita durerea, anxietatea și suferința, sunt evidențiate doar adevărurile plăcute ale Evangheliei. Prin urmare, atunci când apar, dificultățile sunt percepute ca neobișnuite, ca și când nu ar fi în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Dar, dimpotrivă, este scris că „în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Faptele 14:22). Însă, chiar și în aceste condiții, noi putem fi neafectați de anxietate, dacă ne împlinim conștiincioși lucrarea care ne-a fost dată și ne îndreptăm ochii către Cel care, pentru orice problemă, are pregătită deja o soluție.

Știi în mod clar care este scopul vieții tale? Îți conștientizezi responsabilitatea încredințată de Dumnezeu? Adu-ți aminte că „Isus vede sfârșitul de la început și, în fiecare dificultate, El are pregătită o soluție să aducă ușurare. Rămânând în Hristos, noi putem îndeplini toate lucrurile prin El, care ne întărește” (Mărturii, vol. 7, p. 98).