Cumpătare, dreptate şi evlavie

Și ne învață să o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și  să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie,  așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui  nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos. – Tit 2:12,13

 

Încheiem luna și subiectul dependențelor cu o nestemată a Scripturilor. În aceste scurte versete, Pavel subliniază că cititorii ar trebui să evite nelegiuirea și desfrâul lumesc și prezintă o cale de evitare a unor asemenea tendințe: viața trăită cu moderație, corectitudine și sfințenie, în speranța revenirii lui Isus.

Cuvântul grecesc epitomia, din 1 Petru 4:2, apare din nou. Senzualitatea, dorințele carnale trebuie să fi fost (ca și astăzi) o problemă importantă pentru primii creștini, din moment ce epitomia și derivatele sale sunt folosite de peste 50 de ori în Noul Testament. Este interesant de notat că acest concept include sensuri legate de adicții: dorință nestăpânită, nerăbdare, compulsie, lăcomie și poftă. Acum putem înțelege recomandările apostolului pentru combaterea acestor probleme.

În primul rând, trebuie să trăim cumpătat. Multe din adicțiile moderne au legătură cu supraabundența bunurilor de consum. De exemplu, dependența de alimente se amplifică odată cu excesul alimentar; dependența de internet e des întâlnită când dispozitivele și conexiunea la internet sunt disponibile oricând și oriunde. Apostolul ne sfătuiește să trăim o viață simplă chiar dacă ne-am putea permite excesele. Astfel vom fi feriți de dorințe de nepotolit.

În al doilea rând, să trăim corect. Manifestarea dreptății, echității, egalității, generozității, amabilității și iertării este o parte a eticii creștine care depășește simplele norme sociale obișnuite. Multe declarații ale Evangheliei, cum ar fi: „Dacă cineva vrea să-ți ia haina, dă-i și cămașa”, arată standarde și conduite care sunt posibile numai prin iubirea lui Isus. Punerea în practică a acestui ghid ne va ține în siguranță față de păcat și dependențe.

În al treilea rând, trebuie să trăim cu evlavie. O viață trăită în strânsă relație cu Isus, cu rugăciune, cu meditație asupra Scripturilor și cu închinare individuală sau publică, ne va proteja de asemenea de păcat și de orice formă de dependență.

În sfârșit, trebuie să îndeplinim toate cele de mai sus cu speranță. Speranța, chiar fără conotații religioase, este un factor general de sănătate, așa cum arată multe studii. Dar, când speranța are ca obiect „arătarea în slavă a marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos”, acoperirea ei este perfectă. Aceasta este speranța care ne transformă dorința după recompensa vicioasă a dependențelor într-o perspectivă autentică a ceea ce înseamnă a fi salvat prin harului Domnului Isus Hristos.