Recidiva

În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii,  prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru  Isus Hristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele,  starea lor de pe urmă se face mai rea  decât cea dintâi. – 2 Petru 2:20

 

Lipsa drogului sau a comportamentului care produce dependență determină simptome neplăcute. De multe ori, împrejurările îi determină pe cei în cauză să recidiveze. Alteori, slăbiciunea personală duce în cele din urmă la renunțare, deschizând calea pentru o nouă fază de adicție – una mai profundă și mai greu de biruit. Petru ne spune că starea de pe urmă este mai rea decât cea dintâi.

Lyndon B. Johnson, președinte al Statelor Unite între 1963 și 1969, a jucat un rol-cheie în numeroasele provocări la care țara a trebuit să facă față: Războiul din Vietnam, Războiul Rece, lupta pentru drepturile civile ale populației afro-americane. Biografii săi vorbesc despre Johnson ca despre un bărbat cu o disciplină de fier, în stare să muncească intens 18 ore pe zi, fără pauză. Din nefericire, era dependent de nicotină, fuma 60 de țigarete pe zi, până când a suferit un masiv atac de cord care i-a pus viața în pericol. Doctorii l-au sfătuit să renunțe la fumat și așa a făcut timp de 14 ani. Dar, când Richard Nixon l-a înfrânt în alegeri, perioada sa de abstinență a luat sfârșit. În ziua în care a părăsit Casa Albă, zburând spre reședința sa din Texas, a scos o țigară să fumeze. Fiica lui a vrut să-l oprească, dar Johnson a reacționat: „Nu! Mi-am crescut copiii, am fost președinte, acum e rândul meu!”

Făcuse o recădere. Exact după patru ani a avut un alt atac de cord, care i-a pus capăt vieții, la 64 de ani.

Unul dintre cele mai înspăimântătoare gânduri ale celor care au fost dependenți este recidiva. Din acest motiv, multe programe de recuperare conțin întotdeauna o componentă puternică de prevenire a recidivei, pentru că aceasta îl împinge pe pacient într-o situație și mai greu de tolerat. Majoritatea acestor programe recunosc importanța susținerii divine. Recidiva nu înseamnă numai revenirea unor dependențe, ci se poate produce și în cazul trăsăturilor noastre nedorite de caracter, al gândurilor, atitudinilor, cuvintelor, obiceiurilor…

La sfârșitul epistolei sale, Petru concluzionează cu o soluție autentică: „Ci creșteți în harul și cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos” (2 Petru 3:18). Numai o relație strânsă și constantă cu Domnul Isus ne poate apăra de recidivă.