Toleranţa

Ca și cel beat și semeț, cel mândru nu stă liniștit, ci își lărgește gura  ca Locuința morților, este nesățios ca moartea, așa că pe toate neamurile vrea să le strângă la el și toate popoarele le trage la el. – Habacuc 2:5

 

Toleranța este o etapă foarte periculoasă a dependenței. Aceasta are loc când o persoană se obișnuiește cu consumul de droguri sau cu un comportament de risc și manifestă nevoia de suplimentare. Astfel, are nevoie de o „doză” mărită pentru a obține efectele anterioare. Acest fenomen este ușor de observat la consumul de droguri sau medicamente, dar nu este limitat la narcotice. Poate fi regăsit și la alte adicții, cum ar fi cea alimentară (o singură prăjitură nu mai este suficientă) sau la cea de jocurile de noroc (nu mai e suficient un pariu pe sume mici, sume mai mari sunt puse în joc).

Versetul din Habacuc oferă o imagine terifiantă a adicției de vin, dar poate fi aplicată în oricare alt domeniu pentru a ilustra toleranța. „Își lărgește gura ca Locuința morților, este nesățios ca moartea” înseamnă că, în același fel, iadul este destinul inevitabil al muritorului. Așa că dependentul are nevoie de mai mult și mai mult ca să ajungă la nivelul inițial de satisfacție. Din nefericire, cu cât crește mai mult „doza”, legile naturale își impun limitele și procesul intră în colaps, producând dezechilibre fizice sau mintale sau chiar moartea din cauza „supradozei”.

Acest concept poate fi aplicat și la viața morală. Călcarea constantă a unui principiu sau recidiva unui păcat poate produce de asemenea toleranță. Dumnezeu ne-a dat conștiința pentru a ne îndepărta de căile care ne separă de El, dar, prin încălcări repetate, ea se poate împietri (vezi 1 Timotei 4:2), iar când este adusă la tăcere nu ne mai deranjează deloc. Sfintele Scripturi prezintă exemplul lui Irod, care a fost îngrozit (Matei 14:9) când Salomeea, fiica Irodiadei, cumnata și iubita lui, i-a cerut capul lui Ioan Botezătorul. A trebuit să i-l dea, ca să se țină de cuvânt. Însă câteva luni mai târziu, când Irod L-a judecat pe Isus, conștiința sa deja clacase. „Conștiința lui Irod era acum mult mai puțin sensibilă decât atunci când tremura de groază la cererea Irodiadei privind capul lui Ioan Botezătorul. Pentru o vreme, el simțise țepușa mustrării de conștiință pentru actul lui îngrozitor, dar receptivitatea lui morală devenise din ce în ce mai degradată din cauza vieții lui de îngăduință de sine” (Viața lui Iisus, p. 730).

Reînnoiește-ți astăzi decizia de a rămâne credincios Domnului Isus! Roagă-te să nu faci niciodată un pas spre tolerarea păcatului, care poate duce la împietrirea conștiinței, făcând-o insensibilă la glasul lui Dumnezeu.