Puterea obiceiului

Poate un etiopian să-și schimbe pielea sau un pardos  să-și schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele,  voi care sunteți deprinși să faceți răul? – Ieremia 13:23

 

Acest verset ar putea genera sentimente de neajutorare și vulnerabilitate, deoarece afirmă: „Dacă obiceiurile tale rele sunt permanente precum culoarea pielii sau a părului, la oameni și la animale (determinate genetic), o să poți fi în stare să-ți schimbi caracterul rău, adânc înrădăcinat prin puterea obișnuinței? Te‑ai putea elibera de dependențe?” Din fericire, când interpretăm pasajul în context, ne dăm seama că Dumnezeu este empatic, iubitor și nu ne lasă fără ajutor. Situația din Iuda de pe timpul lui Ieremia era una de idolatrie pe față. Din poruncă divină, Ieremia a dedicat câteva capitole descrierii stării păcătoase a lui Iuda și destinului său fatal aproape inevitabil, conform textului de astăzi. Curând vom auzi și noi invitația plăcută și mângâietoare: „De aceea așa vorbește Domnul: «Dacă te vei lipi iarăși de Mine, îți voi răspunde iarăși și vei sta înaintea Mea; (…) ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine ca să te scap și să te izbăvesc», zice Domnul. «Te voi izbăvi din mâna celor răi și te voi scăpa din mâna asupritorilor»” (Ieremia 15:19-21). Apoi Ieremia afirmă: „Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic” (Ieremia 20:11).

Puterea obiceiurilor este colosală. Eu (J) am urmat cursurile Colegiului „San Ildefonso”, din Madrid, unde am învățat atât doctrina, cât și practicile tradiției catolice. De exemplu, toți elevii trebuiau să-și facă semnul crucii când treceau pe lângă chipul Mariei, care era așezat sus, deasupra intrării principale în clădire. Probabil că am făcut câteva mii de semne ale crucii în acel loc minunat, pentru că pictura era așezată într-un punct greu de evitat. Când am terminat școala, am îmbrățișat doctrina creștină adventistă și nu am mai făcut niciodată semnul crucii. Dar, când mi-am vizitat fosta școală, după câțiva ani, și am trecut pe sub icoană, am constatat că mâna mea dreaptă s-a mișcat aproape de la sine, începând semnul crucii. Încă aveam urme ale unui obicei nepracticat deja de ani de zile, asociat cu credința în imaginea de deasupra ușii, obicei cu care însă nu mai eram de acord.

Chiar dacă puterea obișnuinței este foarte mare, puterea lui Dumnezeu este și mai mare. Mai mult decât atât, este la dispoziția noastră, dacă vrem să-i permitem să acționeze când avem multe obiceiuri rele. În același timp, hai să facem fapte bune fără nicio ezitare: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Galateni 6:9)!