Dorinţă intensă după bogăţie

Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți,  căci El Însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las,  cu niciun chip nu te voi părăsi.” – Evrei 13:5

 

Multe lucruri necesare sfârșesc prin a domina viața multora: serviciul, banii, cumpărăturile… În cele mai multe din cazurile grave, persoana în cauză acționează într-o manieră compulsivă, obsesivă și irațională. Foarte adesea, aceasta este motivată de ambiția de a fi mai mult și de a avea mai mult. Straniu fenomen! Cel umil poate fi mulțumit cu lucrurile de bază, dar, dacă primește mai mult, dorește să acumuleze și mai mult. Fără îndoială, această tendință este înrădăcinată adânc în natura umană. Cartea Faptele apostolilor (2:44,45; 4:32) descrie primele zile ale creștinismului, când închinătorii nu considerau că proprietățile lor le aparțin doar lor și împărțeau totul, vânzându-și proprietățile și bunurile și distribuind câștigurile din vânzări.

În inima umană există semințe ale egoismului. Acest lucru este ilustrat de scriitorul rus Lev Tolstoi (1828–1910) în povestirea intitulată: „De cât pământ are nevoie un om?” Pahom căuta să se așeze undeva unde putea să ia niște pământ și să-l cultive. S-a hotărât să se așeze într-un sat înconjurat de un câmp imens și a vrut să cumpere o bucată.

Șeful satului i-a explicat: „Pentru 1 000 de ruble, poți lua tot pământul pe care îl poți parcurge într-o zi. Cu o condiție: să reușești să te întorci până la apusul soarelui în locul de unde ai pornit. Dacă nu, pierzi și banii, și pământul.”

Pahom a pornit de dimineață în grabă să marcheze cât mai mult pământ posibil. Pe măsură ce înainta, pământul devenea mai fertil și mai frumos (sau cel puțin așa credea el). Pe la amiază s-a gândit să se întoarcă, dar voia să meargă un pic și mai departe. Mai mult și mai mult. În sfârșit, obosit, a decis să se întoarcă. Drumul era lung și foarte greu din cauza oboselii. Dar Pahom, cu un efort supraomenesc, a reușit să ajungă la punctul de pornire. Iar acolo s-a prăbușit. Când a venit slujitorul să-l salveze, a văzut cum îi curge sânge din gură și a înțeles că Pahom era mort. Cu bărbăție, a săpat o groapă ca mormânt, unde l-a îngropat. Doi metri pătrați i-au fost de-ajuns.

Să ne rugăm lui Dumnezeu ca ceea ce a spus apostolul să devină o realitate în viețile noastre: faptele noastre să fie fără lăcomie și noi să fim mulțumiți cu ce avem acum, pentru că Domnul a promis că nu ne va părăsi.

Resursă suplimentară: My Bible recomandă următoarea resursă video suplimentară: https://bit.ly/3fLyZhu