Dependenţa de cumpărături

De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă  ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă  cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și  trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? – Matei 6:25

 

Leonora și Sonia locuiau în aceeași casă, dar coexistența lor a devenit imposibilă din cauza comportamentului Soniei. Obiceiul ei de a face cumpărături genera multe probleme. Și-a cumpărat atât de multe haine, obiecte și accesorii încât cele câteva dulapuri și dressinguri ale casei au devenit neîncăpătoare. Apoi a început să depoziteze obiectele direct pe jos, fapt care făcea umblatul prin casă foarte dificil. Sonia nu era genul de femeie care să acumuleze obiecte și să nu arunce nimic. Problema ei era dependența de cumpărături. De exemplu, dacă voia să deschidă o conservă și nu găsea în clipa aceea deschizătorul de conserve, avea o scuză perfectă să meargă să cumpere, chiar dacă mai erau vreo câteva deschizătoare pierdute prin casă. Aflată în supermarket, Sonia voia să cumpere lucruri pe care le considera „foarte folositoare și esențiale”. Această manie i-a adus probleme la serviciu, la bancă, în relații și în domeniul psihologic.

Există oameni pasionați de cumpărături, chiar dacă nu în această măsură extremă, ca în situația expusă mai sus. Este vorba despre un impuls puternic de a cumpăra lucruri percepute ca foarte importante (chiar dacă nu sunt necesare). Această activitate devine tema principală a vieții lor, căreia îi dedică timp și efort pentru a plănui, a căuta reduceri în magazine și pe internet, a compara prețurile și calitățile și a simți satisfacție făcând toate acestea. Persoana afectată nu este conștientă de situația ei până când un străin sau un cunoscut din familie nu declanșează alarma, când descoperă datoriile imense sau stivele de produse care nu au fost folosite niciodată.

Textul de astăzi ne oferă recomandarea lui Isus să ne rectificăm scara valorilor: viața este cel mai important lucru. Deși e adevărat că trebuie să ne hrănim și să ne îmbrăcăm, mâncarea și hainele nu sunt decât mijloace de întreținere a vieții. Evanghelia folosește cuvântul psuhe pentru a se referi la viață, suflarea primită din cer, sufletul, esența existenței noastre. Înainte de a apuca drumul consumerismului, să reflectăm asupra importanței vieții noastre în raport cu lucrurile prin care aceasta este întreținută. Să adoptăm atitudinea recomandată de apostolul Pavel: „Dacă avem dar cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns” (1 Timotei 6:8).