Dependenţa de bani

Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune. – Eclesiastul 5:10

 

Biblia nu condamnă deținerea de bunuri și de bani. Acestea au fost considerate o binecuvântare de la Iahve când Avraam, Isaac și Iacov au devenit bogați (Geneza 26:12; 31; Iov 1:3). Iosif din Arimateea era bogat (Matei 27:57) și în același timp neprihănit și bun (Luca 23:50). El a cerut de la Pilat trupul lui Isus ca să-l înmormânteze. De la Dumnezeu vine puterea de a câștiga bogății (Deut. 8:18). Totuși Scriptura avertizează cu privire la iubirea de bani (Matei 6:19-24; Luca 18:25; 1 Timotei 3:3; 6:10) probabil pentru că Dumnezeu știe că banii ne-ar putea distrage atenția de la căutarea Împărăției Sale.

Atașamentul față de bani poate duce la adicție. Iată cum: a) subiectul începe cu câteva succese financiare și trăiește plăcerea de a-și vedea crescând afacerea, așa că face noi investiții; b) când îi crește profitul, se implică în afaceri mai riscante; c) când are eșecuri, suferă dezamăgiri și începe să fie copleșit de disperare („voi pierde totul”); d) obsesia de a câștiga mai mult îi domină viața și îi absoarbe mai mult timp; e) își dă seama (fie singur, fie îi atrage cineva atenția) că este blocat; f) plănuiește să găsească o cale de a ieși din cercul vicios, dar nu reușește. În consecință, relațiile sale cu serviciul, cu familia sau cu biserica se înrăutățesc și este pe punctul de a suferi de stres, anxietate și depresie. Procesul este surprinzător de asemănător cu dependența de substanțe.

Chiar dacă problema banilor este mai des întâlnită printre cei bogați, cei cu venituri modeste nu sunt chiar scutiți de atracția banilor. Într-o zi, Lordul Congelton (1805–1883) și-a auzit bucătăreasa suspinând:

— Of, dacă aș avea cinci lire, aș fi foarte fericită!

În dorința lui de a o vedea pe această femeie fericită, Lordul Congelton a scos din buzunar o bancnotă de cinci lire și i-a spus:

— Uite banii!

Servitoarea i-a mulțumit foarte entuziastă stăpânului pentru acest gest. După ce a ieșit din bucătărie, Congelton a așteptat la ușă. Imediat, femeia a spus:

— Ce păcat că n-am spus zece!

Cheia este cum ne setăm inima. Suntem recunoscători pentru ce avem sau suntem nemulțumiți de ce nu avem? Astăzi înalță această rugăciune: „Depărtează de la mine neadevărul și cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă‑mi pâinea care îmi trebuie! Ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine și să zic: «Cine este Domnul?» Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur și să iau în deșert numele Dumnezeului meu” (Proverbele 30:8,9).