Dumnezeul lor este pântecele

Sfârșitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele  și slava lor este în rușinea lor și se gândesc la  lucrurile de pe pământ. – Filipeni 3:19

 

Apostolul Pavel îi avertizează pe filipeni să nu accepte predicile sau exemplul vrăjmașilor lui Hristos. În general îi descrie pe aceștia ca având un comportament reprobabil: slava lor este în rușinea lor, mintea lor este îndreptată spre lucruri pământești, sfârșitul lor este pierzarea. Dar și dumnezeul lor este pântecele. Pavel folosește cuvântul grecesc koilia, care înseamnă „burtă”, iar forma sa verbală înseamnă a fi supus plăcerilor cerului gurii și lăcomiei.

Oamenii care suferă de adicție alimentară au nevoie de ajutor extern – atât ajutor profesionist, cât și milă divină. Trăim vremuri dificile, din cauza accesului la produse alimentare procesate și concentrate, în cele mai multe părți ale lumii. Acest lucru accentuează pericolul de a dobândi această dependență. Am (J) citit de curând pe forumul celor dependenți de alimente următoarele: „Îmi petrec tot sfârșitul de săptămână gândindu-mă ce aș mai putea mânca”; „Ce greu este să mă opresc la timp din mâncat!”; „Zahărul mă domină”; „Tocmai am mâncat o pungă uriașă de chipsuri de cartofi și mă simt oribil”; „Îmi spun continuu că trebuie să mă opresc din mâncat când simt că m-am săturat, dar nu pot. Mă urăsc pe mine însumi și nu știu ce să fac”; „Am scris pe internet ca să îmi eliberez sufletul, fiindcă nu vreau să admit în fața prietenilor mei că sunt dependent”; „Fast-foodul îmi ruinează viața, mă gândesc la acest lucru toată ziua, tânjesc după el și când nu-l pot avea sunt disperată. Îmi arunc banii și, odată cu ei, și sănătatea și nu mă pot elibera din acest viciu”; „Sunt dependentă; mă ghiftuiesc cu mâncare când sunt plictisită, singură, tristă, furioasă sau fericită (...), mănânc întruna chiar și când nu-mi este foame.”

Tonul acestor postări este foarte trist și îți frânge inima, lucru de așteptat, dată fiind gravitatea problemei. Dar creștinul se bazează pe semnele de speranță, prinzându-se de promisiuni divine cum ar fi: „Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde: bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață și credincioșia Ta este atât de mare!” (Plângerile 3:21-23). Unele cazuri de dependență alimentară necesită intervenție profesionistă, altele, nu. Dar în toate cazurile, primul pas este să te adresezi în rugăciune Domnului Isus și să continui cu următorii pași de eliberare din această dependență sau din altele.