A-L onora pe Dumnezeu prin mâncare

Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul  pentru slava lui Dumnezeu. – 1 Corinteni 10:31

 

Hrana este o facilitate necesară – o sursă de dezvoltare și fericire. Aproape toate sărbătorile sunt însoțite de mâncare și băutură. Apostolul Pavel ne sfătuiește să-L slăvim pe Dumnezeu prin mâncarea noastră, băutura sau oricare alt lucru pe care îl facem. Hrana este o necesitate pentru a supraviețui, dar pentru unii poate deveni un coșmar.

Gisela avea tendința să mănânce prea mult. Când mânca dulciuri, prăjeli sau alte alimente supercalorice, nu-și putea controla pofta. Avea o înclinație puternică să mănânce mai mult și sfârșea mâncând peste măsură, mai ales când era singură. Chiar și la serviciu avea un sertar plin de ciocolată, biscuiți, dulciuri și alte gustări pe care le înfuleca din când în când. Era cuprinsă repetat de această dorință puternică, mai ales când era descurajată sau stresată după o conversație sau o amintire neplăcută. Fizic, Gisela a ajuns aproape obeză. Mintal, nu mai avea suficientă forță și voință să-și poată controla comportamentul. Social, s-a izolat de compania altor persoane și a ajuns într-un moment de risc foarte mare să se supraalimenteze. Spiritual, și-a pierdut religiozitatea vibrantă pe care o avusese, nu se mai ruga, nu mai citea Biblia și nu se mai gândea la lucruri spirituale.

Când și-a dat seama de pericol și a încercat să stopeze comportamentul adictiv, Gisela a descoperit adevărata profunzime a problemei ei. Dacă două-trei zile reușea să mențină dieta sănătoasă și moderată, se simțea incomod, prost-dispusă și gândindu-se permanent la produse de patiserie, ciocolată, prăjituri, dulceață, înghețată, hrană prăjită și pâine. Disperarea cumplită produsă de lipsa alimentelor adictive este cunoscută ca sindrom de sevraj. Sub această presiune, Gisela recădea în adicția de hrană și se simțea vinovată ca și când ar fi căzut într-o ispită.

Numai puterea lui Dumnezeu și susținerea personală a celei mai bune prietene o mai puteau scoate pe Gisela din marasmul în care se afunda zi de zi. Și-a dat seama că numai puterea supranaturală a Creatorului avea forța să o elibereze din această sclavie. A început să se roage mai arzător ca niciodată și a căutat refugiu în promisiunile biblice. Prietena ei cea mai apropiată păstra legătura cu ea prin telefon, SMS-uri și vizite personale. S-au rugat mult împreună și separat. Dumnezeu a intervenit, iar Gisela a început să se simtă liberă din nou, cu ajutorul puterii divine și al prietenei ei.

Astăzi, Gisela este liberă. Totuși înaintează cu prudență și se prinde ferm de Dumnezeu, deoarece este mai expusă riscului de a fi dependentă de alimente decât cei care nu au avut o asemenea experiență niciodată.