Al cui rob eşti tu?

Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? – Romani 6:16

 

În Roma antică, persoana care acumula datorii prea multe și nu mai reușea să facă plățile la timp era numit addictus. Creditorii îi duceau pe acești addictus în piața publică, unde le strigau numele și valoarea datoriei pentru ca, în situația în care o rudă apropiată empatică, un prieten sau un cetățean dorea să achite datoria, să o poată face și să-l elibereze pe datornic. Dacă, timp de 60 de zile, nimeni nu plătea datoria, creditorii își rezervau dreptul de a-l face sclav pe addictus, pe care îl puteau vinde sau păstra. Octavio Paz, care a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1990, a afirmat că „dependența de droguri este o formă modernă de sclavie”. Putem spune că orice formă de dependență, fie de substanțe, fie presupunând un comportament, este o formă de sclavie. Sigur că robia păcatului implică cea mai rea formă de sclavie – cea morală.

Pavel prezintă în Romani 6 două fețe ale conceptului de sclavie: sclavia păcatului, care duce la moarte (v. 16), și sclavia ascultării, care duce la neprihănire (v. 16) și la viață veșnică (22). La prima vedere, pare neplăcut să spui că ființa umană este sclava păcatului sau a ascultării de Dumnezeu. Dar posibilitatea de a alege (Deut. 30:19; Luca 16:13) este tema principală prezentă pretutindeni în Scripturi și fiecare persoană are libertatea de alegere. Ni se spune că, odată ce am decis cui să fim robi, ar trebui să nu uităm că drumurile sunt diferite: unul sfârșește în viață, celălalt, în pierdere și moarte.

Tradiția spune că nobilii din Imperiul Roman mergeau la licitația de sclavi, puneau ochii pe câte un tânăr sau tânără care arăta bine și apoi licitau continuu. Cel în cauză se uita neputincios la cel care îl licita, simțindu-se o victimă a unui sistem nedrept. În acele momente își imagina anii de cruzime și de abuzuri care îl așteptau și era cuprins de sentimentele teribile de mânie și disperare că nu era în stare să‑și redobândească libertatea. După ce târgul era definitivat, bogatul și sclavul, uniți printr‑un lanț, plecau din piață până când ajungeau într-o zonă pustie a cetății. Acolo, cel puternic rupea lanțul și, privindu-l pe celălalt cu empatie și bucurie, îi spunea:

— Te-am cumpărat ca să poți fi liber. Poți pleca.

Înmărmurit, sclavul, revenindu-și din starea de șoc și mișcat de dragostea stăpânului, striga:

— Domnul meu! Fă-mă sclavul tău! Te voi servi tot restul vieții mele!

Cine nu ar vrea să fie sclavul Împăratului universului, Cel plin de dragoste și compasiune?