Cu ce să mă îmbrac?

Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. (…) Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii. – Coloseni 3:12,14

 

Echilibrul are legătură și cu îmbrăcămintea noastră. De când a intrat păcatul în Eden, îmbrăcămintea a devenit un subiect de mare importanță pentru ființa umană. Relatarea biblică ne spune că acest lucru li s-a întâmplat părinților noștri imediat după ce au păcătuit: „Li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele” (Geneza 3:7). După o asemenea situație nefavorabilă, este posibil ca sentimentele noastre legate de îmbrăcăminte să rămână conectate, într-o anumită privință, la factori negativi și păcătoși care contravin constant dorinței noastre naturale nu numai de a ne proteja corpul de condițiile atmosferice, ci și de a ne crea o imagine plăcută și decentă prin modul în care ne îmbrăcăm. În anumite ocazii, aceste sentimente amestecate îi pot face pe unii să adopte față de îmbrăcăminte o atitudine care să varieze între un interes necontrolat și un dezinteres total.

În cartea sa Obsessed by Dress (Obsedați de îmbrăcăminte), Toby Tobias adună cuvinte ale unor celebrități pe tema îmbrăcămintei și modei, punându-și întrebarea dacă această obsesie trebuie considerată viciu sau virtute. În această antologie, el analizează ziceri ale lui Virgiliu, Christian Dior, Mark Twain și Coco Chanel, printre alții, reasigurându-ne că obsesia hainelor este tot atât de veche ca istoria umană. Unul dintre citatele cele mai relevante este cel aparținându-i scriitorului francez Anatole France, câștigătorul Premiului Nobel pentru Literatură în 1921, care a spus: „Arată-mi hainele unei țări, și eu voi scrie istoria ei.”

De fapt, hainele noastre spun o mulțime de lucruri despre noi și de aceea Dumnezeu ne-a dat indicații cu privire la ele. El spune: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3:3,4).

Gândește-te la următorul lucru: ținutele și accesoriile de valoare înaintea lui Dumnezeu sunt simplitatea, puritatea și o atitudine blândă și liniștită. Așa că poporul lui Dumnezeu să nu se dea în vânt după podoabe exterioare, ci după cele ale inimii. Pentru că Dumnezeu zice: „Mai presus de toate, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.” În același timp, grația, frumusețea și simplitatea interioară se vor reflecta în hainele pe care le porți.