Lupta cu pofta de mâncare

Totuși, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori  prin Acela care ne-a iubit. – Romani 8:37

 

Prima mare ispită atât pentru om, cât și pentru Hristos a fost de natură culinară. Omul a fost înfrânt, în timp ce Hristos a învins. Ce anume a determinat aceste rezultate diferite?

În Geneza 3, în episodul ispitirii omului se vorbește despre șarpele (Satana) care s-a apropiat și a început o discuție cu femeia despre ce a spus Dumnezeu – chipurile – despre hrană.

— Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncați din toți pomii din grădină?” a început șarpele.

Reține că, dincolo de informația falsă inclusă în această întrebare, atenția femeii a fost îndreptată spre hrană. Femeia i-a răspuns șarpelui:

— Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.”

Apoi, după alte câteva intervenții ale șarpelui, care a pus sub semnul întrebării intențiile lui Dumnezeu, atenția Evei a fost din nou atrasă spre hrană: „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el” (Geneza 3:6).

În Matei 4 ni se spune despre ispitirea lui Isus în pustie. Satana a încercat să-L provoace pe Isus în privința identității Sale, atrăgându-i atenția asupra mâncării:

— Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca aceste pietre să se facă pâini.

Doar că, de data aceasta, avem de-a face cu o victorie. Cum a făcut Isus să înfrângă această ispită? Este interesant de reținut că Domnul Se rugase și postise înainte, ținându-Și pofta de mâncare în frâu, iar în momentul ispitirii El nu a vorbit nici despre identitatea Sa, nici despre hrană. Ci Și-a îndreptat atenția spre Dumnezeu, ținându-Se tare de Cuvânt și astfel obținând o mare victorie.

— Este scris: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

În esență, pentru a reuși, avem nevoie să anihilăm puterile care au controlul asupra poftei și să recurgem la Dumnezeu atunci când vine ispita. Dacă biruim această ispită cu ajutorul și puterea Lui, atunci putem învinge orice altceva (Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 164). Este încurajator să ne aducem aminte că „totuși, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit”.