Noi căi

Cel ce va face spărtura se va sui înaintea lor; vor face spărtura,  vor trece pe poartă și vor ieși pe ea; împăratul lor va merge  înaintea lor și Domnul va fi în fruntea lor. – Mica 2:13

 

Unul dintre cele mai dăunătoare obiceiuri, considerat o adevărată pandemie, este fumatul. Acesta ucide în jur de șase milioane de oameni în fiecare an.

De fiecare dată când cineva îl întreba despre țigări, Ionică răspundea în glumă: „E foarte ușor să te lași de fumat! Eu mă las în fiecare zi!” El ocolea problema ce devenise din ce în ce mai greu de rezolvat. Îi trecuseră anii de tinerețe, așa că țigara nu mai era un simbol al revoltei sau al independenței. Era cel mult o lipsă de control care îi afecta nu numai propria sănătate fizică, ci și sănătatea familiei lui și a colegilor de serviciu. Acum, el încearcă să ascundă ineficiența încercărilor sale de a renunța la acest obicei rău, așa că răspunde la întrebări cu umor. Totuși, în străfundul inimii, el tânjește să fie liber la fel de mult ca aceia care îl mustră. Cum s-ar putea elibera de acest obicei dăunător? Cum de nu a putut să se schimbe, deși își dorea foarte mult acest lucru?

Neuroștiințele au făcut progrese importante și ne explică faptul că obiceiurile sunt conexiuni stabile între neuroni. Pentru a realiza o activitate, o întreagă serie de neuroni este activată într-o conexiune în lanț. Vorbim despre circuite sau căi neuronale care se intensifică pe măsură ce repetăm acțiunea, iar aceasta devine automată, după care începem să o repetăm din obișnuință.

Deci, când vine vorba de întreruperea obiceiurilor rele, este inutil să ne oprim gradat. Dimpotrivă, e nevoie să stabilim un nou obicei care să altereze tiparele cerebrale care au generat obiceiul rău. Cu alte cuvinte, e nevoie să construim un nou circuit de celule nervoase care să se concentreze pe atingerea unei noi ținte. Activarea unui nou circuit neuronal poate fi la fel de complicată ca realizarea unei cărări prin mijlocul unei jungle dese. Vestea bună este că, odată deschisă această cale, e mult mai ușor de folosit, deși necesită un efort considerabil și voință deoarece, la cea mai mică distragere a atenției, cel în cauză se poate întoarce involuntar la vechiul tipar.

Fără îndoială, pentru a renunța la un obicei rău, noi avem nevoie de puterea lui Hristos. Așa putem persista în noua direcție. Vechiul obicei exercită o opoziție puternică și vechile căi dispar greu. Dar, atâta vreme cât nu mai umblăm pe vechile cărări, ci luptăm împotriva lor cu perseverență și curaj, putem spune cu încredere: „Cel ce va face spărtura se va sui înaintea lor; vor face spărtura, vor trece pe poartă și vor ieși pe ea; împăratul lor va merge înaintea lor și Domnul va fi în fruntea lor.”