Devotament în slujire

Care este deci robul credincios și înțelept, pe care l-a pus stăpânul său  peste ceata slugilor sale ca să le dea hrană la vremea hotărâtă?  Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! – Matei 24:45,46

 

În 1944, un ofițer de la Serviciul Japonez de Contrainformații, pe nume Hiroo Onoda, și alți doi soldați au debarcat pe insula filipineză Lubang, Mindoro. Acesta primise ordine de la ofițerul lui superior să saboteze pistele de aterizare și porturile pentru a preîntâmpina invazia inamicului. Mottoul său era: „Reziști sau mori!”, nu „Predă-te sau capturează!” Două luni mai târziu, nord-americanii au aterizat pe insulă și au luat-o în stăpânire. Onoda și soldații săi s-au refugiat în pădure pentru a nu fi luați prizonieri. În august 1945, al Doilea Război Mondial s-a sfârșit, dar ei au continuat să se ascundă. Japonezii își imaginau că mai erau soldați care continuau să se ascundă, așa că generalul lor a sugerat să fie împrăștiate din avion manifeste deasupra insulelor, care să-i anunțe că s-a terminat războiul. Deși a citit acest mesaj, Onoda nu a avut încredere că acesta era adevărul, așa că s-a afundat mai adânc în munți. În anii care au urmat s-au făcut încercări de a da de urma lor și de a-i convinge că războiul se terminase. Dar scrisorile, fotografiile și prezența rudelor lor au fost interpretate drept capcane ca să fie păcăliți și luați prizonieri. În 1972, Onoda era singurul supraviețuitor rămas la datorie. În sfârșit, după alți doi ani de căutări, exploratorul japonez Norio Suzuki a reușit să-l localizeze și a înțeles cât de motivată era tenacitatea lui: „Până când nu primesc un ordin de la ofițerul meu superior, voi rămâne devotat misiunii încredințate”, au fost exact cuvintele lui Onoda.

Așa că Suzuki s-a întors în Japonia și l-a găsit pe maiorul Tanigukhi, care, între timp, se retrăsese din armată și lucra într-o librărie. Au călătorit împreună în insula Lubang și, îmbrăcat în uniformă militară, comandantul i-a ordonat lui Onoda să își înceteze misiunea. Trecuseră aproape 30 de ani de la terminarea războiului, iar Onoda s-a întors în țara lui și a fost decorat ca erou național.

Devotamentul în serviciu este fundamental pentru un bun ostaș. Atât în vreme de război, cât și pe timp de pace, Dumnezeu ne-a dat față de semenii noștri responsabilități care nu pot fi ignorate. Când Comandantul ceresc va veni să ne caute, ar vrea să spună cu credință: „Care este deci robul credincios și înțelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale ca să le dea hrană la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! ”

Hotărăște-te astăzi să-ți arăți devotamentul în slujire până în ziua când Isus Se va întoarce!