Veţi primi o putere

Ci voi veți primi o putere, când se va coborî Duhul Sfânt peste voi,  și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea,  în Samaria și până la marginile pământului.  – Faptele apostolilor 1:8

 

Într-un sat din Pirinei, în fiecare an se ținea o sărbătoare la sfârșitul culesului. Cultivatorii de viță-de-vie din toate zonele înconjurătoare veneau să celebreze faima vinurilor lor și să își arate mândria meșteșugului lor. Se povestește că, odată, regele a poruncit să fie construit un butoi uriaș în așa fel încât toți producătorii de vin din regiune să aducă câte o găleată din cel mai bun vin al lor și să-l verse în butoi, până când acesta se va umple. Astfel, fiecare participant avea ocazia să guste din acest amestec excelent făcut din cele mai alese vinuri gustate vreodată. Unul după altul, viticultorii urcau pe o scară până în vârful butoiului și turnau în el cel mai bun vin. Dar fiecare dintre ei a crezut că nimeni nu o să-și dea seama că, în loc de vinul convenit, el turna în butoi doar apă. În ziua deschiderii sărbătorii, regele a avut onoarea să guste rodul slujitorilor săi. Imaginează-ți scena stânjenitoare când toți producătorii prezenți au privit îngroziți la pocalul regelui plin cu apă.

E foarte posibil ca și tu să gândești că nu va observa nimeni că nu faci tot posibilul. Și este foarte probabil ca și alții să gândească la fel, astfel că, roadele pe care Regele universului le așteaptă să nu apară niciodată în biserica ta. Sau poate crezi că nu poți da ceea ce n-ai și că roadele unei slujiri bune depind doar de Dumnezeu.

Înainte de Cincizecime, ucenicii au petrecut un timp de „adâncă cercetare a inimii. Își dădeau seama de nevoia lor spirituală și au strigat către Domnul după ungerea sfântă, care avea să-i facă adecvați pentru lucrarea de câștigare de suflete. Ei nu au cerut o binecuvântare care să le servească numai lor. Asupra lor apăsa povara salvării sufletelor. Ei au înțeles că Evanghelia trebuia dusă lumii și, în vederea acestui lucru, cereau puterea pe care Domnul Hristos le-a promis-o” (Faptele apostolilor, p. 37). Când s-au apropiat de El, ei s-au apropiat în același timp unul de altul și astfel au putut împlini împreună nobila misiune.

Și noi avem nevoie să strigăm astăzi către Dumnezeu ca Duhul Sfânt să ne facă în stare să lucrăm la salvarea sufletelor. Evanghelia trebuie proclamată lumii prin avertizări și fapte neegoiste de slujire care reflectă dragostea lui Dumnezeu. Promisiunea a fost deja făcută. Haideți să primim puterea Duhului Sfânt pentru a fi martori până la capătul pământului!