A da sau a nu da

Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi  care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri,  unde nu se apropie hoțul și unde  nu roade molia. – Luca 12:33

 

Oamenii tind să aibă diferite opinii despre cerșit. Unii sunt pentru, alții, împotrivă. Cei care refuză să dea bani de pomană argumentează că aceasta nu îi ajută pe oameni să-și depășească situația, făcându-i, de fapt, dependenți. Un proverb chinezesc spune: „Mai bine înveți oamenii să pescuiască decât să le dai pește.” Mai sunt unii care evită datul de pomană pentru că așa consideră că luptă împotriva viciilor, a lenei sau a rețelelor organizate de cerșetori, asociate cu traficul de persoane. Subiectul nu scade în importanță din moment ce a devenit o temă de dezbatere legislativă în diferite țări ale lumii. În Paraguay, un senator a făcut o propunere de interzicere a cerșitului în locurile publice. În Suedia, un profesor a propus interzicerea milosteniei față de cerșetorii de pe stradă. În Spania, episcopul de Bilbao a recomandat să nu se mai dea milostenii la ușa bisericii. În timp ce în Indonezia au fost impuse pedepse severe pentru cei care le dau bani cerșetorilor.

Dar sunt aceste legi eficiente în curățirea străzilor de sărăcie, vicii și decădere? Crezi că, dacă nu le mai dai bani cerșetorilor, oamenii vor lucra mai mult și vor fi mai puțin vicioși? Nu cumva ceea ce vrem să eradicăm este sentimentul de vinovăție produs de inima noastră egoistă sau faptul că ne simțim incomod când dăm cu ochii de cei în nevoie?

Și eu (L) credeam că datul banilor la cerșetori înseamnă încurajarea viciului și a leneviei. Totuși am ales să îmi evaluez propriile motive, mai degrabă decât circumstanțele și intențiile altora. În loc să întoarcem capul când vedem un om în nevoie, de ce să nu ne gândim să îl ajutăm sau să îi dăm mai mult decât așteaptă el de la noi? După ce a trecut strada să cumpere niște ace pentru un cuplu de nevăzători, o femeie a spus: „Era exact ce aveau nevoie!” Mă îndoiesc profund că acele ace le erau chiar atât de necesare, dar, ca și noi, femeia simțea nevoia intensă de a ajuta.

Cuvântul Domnului spune: „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poți să o faci. Nu zice aproapelui tău: «Du-te și vino iarăși; îți voi da mâine», când ai de unde să dai!” (Proverbele 3:27,28). Isus ne propune să vindem totul și să îi ajutăm pe cei în nevoie. Avem o mulțime de lucruri de care nu avem nevoie. Haideți să risipim în același timp și egoismul din inima noastră și să le dăm aceste lucruri celor care au nevoie de ele!