Împarte-ţi pâinea!

Împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții  fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l și nu întoarce  spatele semenului tău! – Isaia 58:7

 

Vecina al cărei fiu nu mâncase nimic toată ziua a strigat disperată: „Emma! Emma! Ai putea să ne dai și nouă o bucățică mică?”

Era război și nu se găsea de mâncare în micul sat Zemun, situat la câțiva kilometri de Belgrad, capitala fostei Iugoslavii. Cu ultima făină rămasă, Emma a copt o pâinișoară care abia le-ar fi ajuns copiilor ei. Dar vecina a mirosit aroma pâinii proaspete și Emma nu a putut să nu-i dea și ei o parte din pâine. După ce a dat prețioasa hrană, ce mai rămăsese le-a împărțit fetițelor ei. În câteva secunde, pâinea a dispărut. Emma s-a rugat Domnului să le facă să adoarmă liniștite și să nu se trezească noaptea următoare plângând de foame.

Cu altă ocazie, Emma și soțul ei au ascuns doi soldați inamici într-o crăpătură a muntelui, care era aproape de casa lor. Acela era locul unde ei confecționau butoaie și îl foloseau ca garaj și pivniță. Cât de mult le reaminteau acești doi tineri de cei doi băieți ai lor, plecați și ei la război! Riscându-și viața, Emma și soțul ei au încercat să-i ducă spre frontieră pe soldați, deghizați în fetelor lor, și s-au rugat lui Dumnezeu să nu moară în această tentativă.

Te-ai gândit vreodată să ajuți pe cineva, dar ai auzit o voce șoptindu-ți în ureche să stai și abia după ce ieși din necazul ăsta sau ăla să-l ajuți pe cel în cauză? Ce aștepți? Să ieși tu însuși din datorii? Să termini cine știe ce proiect? Să ai un salariu mai bun? Având cunoștință de asemenea experiențe sensibile precum aceasta despre bunica mea (L) maternă, mi-e rușine că mi-au trecut vreodată prin minte asemenea gânduri.

Fără îndoială, celor care s-ar putea să se simtă jenați de asemenea gânduri, capitolul 58 din Isaia le oferă o nouă șansă de a se pune în mâna lui Dumnezeu. „Dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime și întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar și în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă” (v. 10, 11).

Fă un tur mintal asupra felului în care Dumnezeu ți-a purtat de grijă de-a lungul anilor. Un mod de a-I mulțumi este să împarți ceea ce ai cu cineva care este într-o situație mai dezavantajată decât tine. „Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede (…) și slava Domnului te va însoți” (v. 8).