Steagurile negre

Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având  rădăcina și temelia puse în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea și să cunoașteți  dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți  plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. – Efeseni 3:17-19

 

Iquique este un oraș-port foarte important din nordul statului Chile și este supranumit „Ținutul campionilor”. În prezent, turismul este în expansiune aici, datorită plajelor frumoase și a zonei comerciale fără taxe din apropierea portului. Acest oraș s-a născut în vremea exploatării salpetrului, un nitrat natural folosit ca îngrășământ în agricultură și în industria explozibililor și a dinamitei. În secolul al XIX-lea – datorită boomului industriei salpetrului –, orașul s-a dezvoltat foarte mult. Apoi producția de salpetru sintetic de la sfârșitul Primului Război Mondial a dus la colapsul economic al zonei. Criza a fost atât de pronunțată încât, la 21 mai 1957, orașul s-a umplut de steaguri negre, în semn de doliu pentru nivelul de trai al populației.

Erau ocazii când se gătea la comun în cartier, pentru a ușura mai bine foamea cronică. În acea perioadă a sosit în oraș un cuplu tânăr care vindea cărți creștine.

— Cum vă trece prin cap să vindeți cărți când aici nu avem nici ce mânca? au întrebat oamenii.

Cu câteva zile mai devreme, un tânăr renunțase la aceeași ocupație, din cauza amplorii dificultăților economice. Dar răspunsul soților a fost copleșitor:

— Dacă un singur suflet Îl va primi pe Dumnezeu prin lucrarea noastră, a meritat efortul de a veni până aici.

Un singur suflet merită efortul asumării riscurilor. Un singur suflet merită toată durerea. Îți dai seama cât valorează slujirea? Care este factorul motivator care îți dă curajul să continui lucrarea? Isus, „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea” (Evrei 12:2). Pentru un singur suflet, dragă cititorule, pentru tine, Isus a ales să îndure crucea. Pentru bucuria care Îi era pusă înainte, chiar și numai ca să te vadă pe tine mântuit, a făcut ca suferința Lui să merite.

În „Ținutul campionilor”, socrul meu (L), Raul Labra, împreună cu soția lui, a devenit un campion al vânzărilor în America de Sud, în 1960. Doar câteva luni au fost suficiente să le aducă speranță miilor de oameni, întrucât „nu era nimeni care să nu fie interesat”.

Cei care primesc dragostea lui Dumnezeu vor să o facă cunoscută altora, în ciuda obstacolelor. În unitate cu Hristos, ei vor fi făcuți în stare să-L slujească într‑o cruciadă incredibilă, care să-i arate lumii „lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea” iubirii lui Dumnezeu.