Neuronii-oglindă

Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și  să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. – Matei 20:28

 

În ultimele două decade ale secolului trecut, un grup de cercetători de la Universitatea din Parma (Italia), conduși de specialistul în neuroștiințe Giacomo Rizzolatti, au studiat partea creierului numită „cortexul premotor”, care are o zonă responsabilă cu plănuirea, controlarea și executarea mișcărilor voluntare. Cercetătorii au dorit să identifice neuronii specializați în controlul mișcării membrelor superioare la o maimuță macac. Ei au plasat niște electrozi care să măsoare activitatea neuronală a fiecărei acțiuni. Însă un lucru foarte curios le-a atras atenția: instrumentele au început să indice o activitate a neuronilor și înainte ca maimuța să facă vreo mișcare. La început, au crezut că era o eroare, dar, când au repetat operațiunea, au observat că neuronii deveneau activi în timp ce maimuța se uita la mișcările cercetătorului. Neuronii se activau în concordanță cu mișcările exterioare, așa că aceste celule au fost numite „neuroni-oglindă”, din moment ce reflectau în creier acțiunea altor indivizi. La ființa umană a fost identificat în mod corespunzător „un sistem de oglindă multiplă”, deoarece acești neuroni sunt capabili să se activeze atunci când o persoană privește, ascultă sau chiar și când doar își imaginează un anumit comportament. Se crede că aceste sisteme sunt responsabile cu pregătirea căilor pentru relații interpersonale, înțelegere reciprocă, empatie și imitare.

Ducând această ilustrație în domeniul spiritual, putem spune că, atunci când medităm prin credință la viața de slujire a lui Hristos, ne pregătim să îndeplinim aceleași lucrări pe care le-a făcut El. Dacă ne luăm o oră să medităm zilnic la viața Sa, să o analizăm punct cu punct și dacă ne lăsăm imaginația să cuprindă fiecare scenă, „noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18) (Viața lui Iisus, p. 83).

Când facem acest lucru, noi privim prin credință la Isus (Evrei 12:2), care ne spune: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu” (Ioan 14:12). Ucenicul iubit ne încurajează să imităm faptele bune pentru că „cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu” (3 Ioan 11).

Să ne hotărâm astăzi să-L imităm pe „Fiul omului, [care] n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10:45).