Experienţe pe vârful muntelui

Dumnezeu mă încinge cu putere și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.  El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă așază  pe înălțimile mele. – Psalmii 18:32,33

 

Biblia vorbește despre diverse momente importante care au avut loc pe înălțimi de munte. Domnul a ales munții ca să Se prezinte pe Sine într-un mod special. Mai mult decât atât, El a promis că va conferi putere și lumină pentru picioarele călătorului, ca să poată urca în locuri înalte și să rămână puternic.

De exemplu, Dumnezeu a ales muntele Sinai să-Și arate prezența prin tunete, fulgere, nori de fum ca dintr-un cuptor și cu un glas ca de tunet. Moise a stat în această atmosferă sfântă 40 de zile și 40 de nopți. Aici Dumnezeu i-a dat lui Moise tablele legii scrise cu degetul Său. Aaron, Nadab și Abihu și 70 de bătrâni ai lui Israel, împreună cu Moise, L-au văzut pe Domnul pe munte (Exodul 24).

Pe muntele Carmel, Dumnezeu S-a manifestat într-o manieră extraordinară, trimițând foc din cer ca să ardă jertfa, altarul și să absoarbă chiar și apa din șanț, în timp ce rugăciunile și riturile abominabile ale profeților lui Baal nu au avut niciun efect. Acesta a fost locul în care Ilie a invocat venirea mult așteptatei ploi, după o lungă perioadă de secetă, și Dumnezeu l-a ascultat (1 Împărați 18).

Isus Și-a arătat slava în fața lui Petru, Iacov și Ioan pe Muntele Schimbării la Față. Pe vârful muntelui, fața Sa a strălucit ca soarele, iar Moise și Ilie au venit la ei. Dumnezeu Însuși a vorbit acolo pentru a valida identitatea și autoritatea lui Isus (Matei 17).

Biblia vorbește și de alți munți unde s-au întâmplat lucruri mari: Ararat, Golgota, Sion, Măslinilor etc. Pentru a ajunge în vârf, este necesar efort; fiecare pas este greu și dureros; este nevoie de un anumit nivel de pregătire fizică și de o stare sufletească dată de Domnul – o abilitate comparabilă cu agilitatea căprioarelor. Pe vârf, trăim sentimente indescriptibile. Reziliența apare numai în urma unui anumit grad de durere. Experiențele dificile, barierele și limitările vieții pot fi singura cale de a obține reziliență și a depăși crizele mai puternici.

Să ne aducem aminte că, după momentele culminante, trebuie să ne întoarcem în vale. Petru, Iacov și Ioan voiau să rămână pe munte datorită măreției prezenței divine, dar au trebuit să coboare. La fel și noi, trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar și iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpărați în aer, fără să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuș către reședința cerească, unde vom locui în veșnicie cu Isus (1 Tesaloniceni 4:17).