Doamne, unde eşti?

Pentru ce stai așa de departe, Doamne?  Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz? – Psalmii 10:1

 

Jean Piaget, părintele psihologiei copilului, a descoperit o bornă importantă în dezvoltarea copilului: permanența obiectului. Când se joacă cu jucăria sau cu obiectul preferat, copilașii de o lună arată entuziasm chiar și numai la vederea acestuia și încearcă să ajungă la el. Dar, în clipa în care jucăria dispare din câmpul vizual, chiar dacă este în fața lor, copiii își pierd tot interesul. Pentru copil, obiectul a dispărut complet. Dar, după primul an de viață, în general după împlinirea vârstei de doi ani, atunci când ascundem o jucărie de un copil, acesta nu rămâne indiferent, ci începe să o caute și chiar se enervează dacă nu reușește să o găsească, pentru că el știe că ea există chiar dacă n-o poate vedea. Psihologii consideră că această realizare naturală este pozitivă și foarte importantă pentru că ea deschide calea pentru cunoștințe mai avansate.

În anii care urmează, copiii se bucură atunci când se joacă de-a v-ați ascunselea sau jocuri în care fac obiecte să dispară. Izbucnesc în râs la asemenea activități. Dispariția și reapariția este foarte nostimă, pentru că adânc în sufletul lor știu că obiectul sau persoana nu a dispărut în realitate. Pe măsură ce cresc, își pierd interesul pentru asemenea jocuri, probabil pentru că știu bine că obiectele nu pot să dispară și sunt prezente oricum, chiar dacă nu sunt vizibile.

Psalmistul întreabă: „O, Doamne, unde ești? De ce te ascunzi de mine în vremurile de strâmtorare?” În mijlocul bolii, al incertitudinii, durerii, nedreptății, luptelor, greutăților și tristeții, ne întrebăm: „Unde ești, Doamne?” Aceasta este o întrebare umană normală, dar adevărul este că Dumnezeu nu Se ascunde. El este aproape pe timp de strâmtorare. Câteodată, El hotărăște să nu intervină, iar motivele Sale rămân tainice și nu sunt accesibile ființei umane. Ceea ce știm cu adevărat este că uneori Dumnezeu decide să aștepte pentru că durerea temporară înseamnă răsplată pe termen lung.

Dacă treci prin încercări și te întrebi unde este Dumnezeu, adu-ți aminte că El nu a dispărut printr-o magie. El veghează asupra ta și te însoțește în durere și agonie. Cu un pic mai multă atenție, ai putea să-I percepi prezența. E posibil să-ți pierzi puterea în mijlocul suferințelor, dar apostolul Pavel te încurajează să nu cazi: chiar dacă omul din afară se strică, „totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă” (2 Corinteni 4:16,17).