O conştiinţă curată

Având un cuget curat, pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună  în Hristos să rămână de rușine tocmai în lucrurile în care  vă vorbesc de rău. – 1 Petru 3:16

 

Conștiința morală este abilitatea de a evalua acțiunile proprii și pe ale altora drept bune sau rele, corecte sau incorecte. Ca oricare altă abilitate, aceasta se poate dezvolta sau deteriora. Intensificarea ei poate fi sănătoasă sau nocivă. Mulți oameni se consideră neprihăniți pentru că așa le spune propria conștiință, dar adevărul este că, până când nu este acordată la Sfintele Scripturi, vocea conștiinței va duce în eroare. Alții sunt în mod constant hărțuiți de propria conștiință, atâta vreme cât nu se pot elibera din sentimentele de vină, care pot dispărea numai prin credința în meritele Mântuitorului și iertarea Sa.

Ieronim de Praga și-a educat conștiința să fie sensibilă la vocea Duhului Sfânt. El considera Scripturile norma supremă pentru conștiință. Spre sfârșitul Evului Mediu, el condamna biserica timpului său pentru asumarea puterii de a schimba Biblia. De aceea, Ieronim promova valabilitatea principiului divin în dreptul oamenilor și denunța nelegiuirile care erau tolerate în numele religiei.

A fost etichetat ca eretic și răzvrătit și a fost închis pentru a-și reconsidera poziția. Bolnav grav și dorind să scape de durere, el a încercat simultan să fie pe placul persecutorilor, cât și al propriei conștiințe; astfel a fost de acord să-și retracteze toate ideile, în afară de cea privitoare la Cuvântul sfânt. Totuși, această intenție nu i-a convins pe acuzatori, cu atât mai puțin propria conștiință. În timpul celui de-al doilea conciliu, el a admis deschis și curajos că, dacă trebuie să retracteze ceva, nu va fi destul de curajos să înfrunte flăcările lângă adevăr.

Ieronim de Praga a fost un om bogat și educat, faimos pentru elocvența sa. El a preferat să rămână credincios lui Dumnezeu decât să scape de pedeapsa morții crude. Cât de mulți sunt cei care, pentru a scăpa de batjocură, greutăți și pierderi economice sau suferință, sacrifică principiile dreptății și ale conștiinței! (Viața lui Iisus, p. 738). Principiile bune sunt puse deoparte în favoarea interesului personal și a bunurilor vremelnice ale lumii, dar, în același timp, spre pierderea vieții veșnice.

Astăzi putem avea un cuget curat prin ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu și legea sfântă va fi scrisă în inima noastră (Ieremia 31:33). Pentru că fericita noastră speranță este promisiunea: „Voi pune în voi o inimă nouă și vă voi da un duh nou” (Ezechiel 3:17), putem să ne dezvoltăm un cuget curat care este în armonie cu principiile divine.